reacție sf [At: EPISCUPESCU, PRACTICA, 462 / P: re-ac~ / V: ~iune / S și: -csie / Pl: -ii / E: fr reaction] 1 Manifestare ca răspuns la ceva. 2 Ripostă (1). 3 (Blg) Fenomen nemijlocit prin care materia vie răspunde acțiunii unui excitant (venit din interior sau din afară). 4 (Chm) Transformare pe care o suferă substanțele sub acțiunea unor agenți fizici sau a altor substanțe chimice, în urma căreia se formează substanțe noi, cu proprietăți diferite de ale celor inițiale. 5 (Îs) ~ în lanț Reacție (4) care constă într-o succesiune de reacții elementare, astfel încât substanțele produse în una dintre acestea iau parte la reacția următoare. 6 (Fiz; șîs forță de reacțiune) Forță (sau cuplu de forte) care se opune unei acțiuni, fiind egală și de sens contrar cu aceasta. 7 (Ast; îs) ~ gravitațională Modificare a direcției și a vectorului de viteză caracteristice unei nave spațiale care trece prin apropierea unui corp ceresc, datorită câmpului gravitațional al acestuia. 8 (Îs) Avion cu ~ Avion a cărui propulsie este asigurată de reactoare (3). 9 (Îs) Motor cu ~ Reactor (3). 10 Derivare a unei puteri din circuitul de ieșire al unui amplificator de radio cu tuburi electronice și introducerea ei în circuitul lui de intrare. 11 (Teh; îs) Reacțiunea indusului Totalitatea fenomenelor datorate câmpului magnetic produs de indus la funcționarea în sarcină a unei mașini electrice. 12 (Mîf reacțiune) Împotrivire politică, economică, culturală etc. a claselor în declin față de progresul social. 13 (Pex; îaf) Forțe sociale reacționare ostile progresului.