2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REAȘEZÁRE, reașezări, s. f. Acțiunea de a (se) reașeza și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reașeza.

REAȘEZÁRE, reașezări, s. f. Acțiunea de a (se) reașeza și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reașeza.

reașezare sf [At: ASACHI, SL. L. II, 33 / P: re-a~ / Pl: ~zări / E: reașeza] 1 Așezare din nou (pe scaun, pe pământ etc.) Si: repunere. 2 (Îs) ~ pe tron Reîntronare. 3 Restabilire într-o localitate. 4 Readucere în vechea stare Si: restabilire. 5 (Îs) ~ în drepturi Repunere în drepturi. 6 Așezare în altă ordine. 7 Aranjare după alte criterii.

REAȘEZÁ, reașéz, vb. I. Refl. și tranz. A (se) așeza din nou. ♦ Tranz. A stabili pe baze noi. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + așeza.

reașeza [At: CR (1846), 32 bis1/34 / P: re-a~ / Pzi: reașez / E: re1- + așeza] 1-2 vtr A (se) așeza din nou (pe un scaun, pe pământ etc.). 3 vr (Îe) A se ~ la lucru A se apuca din nou de treabă. 4-5 vtr A (se) stabili din nou într-un loc, într-o localitate. 6 vt A pune într-o altă ordine. 7 vt A aranja după alte criterii.

REAȘEZÁ, reașéz, vb. I. Refl. și tranz. A (se) așeza din nou. ♦ Tranz. A stabili pe baze noi. [Pr.: re-a-] – Re1- + așeza.

REAȘEZÁ, reașéz, vb. I. Refl. A se așeza din nou. Se reașeză pe scaun în vreme ce tînărul se ridică să se mute cu scaunul la extremitatea mesei. ARDELEANU, D. 163. – Pronunțat: re-a-.

A REAȘEZÁ reașéz tranz. 1) A așeza din nou. 2) A pune pe baze noi. [Sil. re-a-] /re- + așeza


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

reașezáre (re-a-) s. f., g.-d. art. reașezắrii; pl. reașezắri

reașezáre s. f. (sil. re-a-) așezare

reașezá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. reașéz, 3 reașáză, 1 pl. reașezắm; conj. prez. 3 să reașéze; ger. reașezấnd

reașezá vb. (sil. re-a-) așeza


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REAȘEZÁRE s. repunere. (~ unui obiect la locul inițial.)

REAȘEZARE s. repunere. (~ unui obiect la locul inițial.)

REAȘEZÁ vb. a repune. (A ~ la locul inițial.)

REAȘEZA vb. a repune. (A ~ la locul inițial.)

Intrare: reașezare
reașezare substantiv feminin
  • silabație: re-a- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reașezare
  • reașezarea
plural
  • reașezări
  • reașezările
genitiv-dativ singular
  • reașezări
  • reașezării
plural
  • reașezări
  • reașezărilor
vocativ singular
plural
Intrare: reașeza
  • silabație: re-a- info
verb (VT30)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reașeza
  • reașezare
  • reașezat
  • reașezatu‑
  • reașezând
  • reașezându‑
singular plural
  • reașa
  • reașezați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reașez
(să)
  • reașez
  • reașezam
  • reașezai
  • reașezasem
a II-a (tu)
  • reașezi
(să)
  • reașezi
  • reașezai
  • reașezași
  • reașezaseși
a III-a (el, ea)
  • reașa
(să)
  • reașeze
  • reașeza
  • reașeză
  • reașezase
plural I (noi)
  • reașezăm
(să)
  • reașezăm
  • reașezam
  • reașezarăm
  • reașezaserăm
  • reașezasem
a II-a (voi)
  • reașezați
(să)
  • reașezați
  • reașezați
  • reașezarăți
  • reașezaserăți
  • reașezaseți
a III-a (ei, ele)
  • reașa
(să)
  • reașeze
  • reașezau
  • reașeza
  • reașezaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

reașezare

  • 1. Acțiunea de a (se) reașeza și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: repunere

etimologie:

  • vezi reașeza
    surse: DEX '98 DEX '09

reașeza

  • 1. A (se) așeza din nou.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: repune attach_file un exemplu
    exemple
    • Se reașeză pe scaun în vreme ce tînărul se ridică să se mute cu scaunul la extremitatea mesei. ARDELEANU, D. 163.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A stabili pe baze noi.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Prefix re- + așeza.
    surse: DEX '09