reașezare sf [At: ASACHI, SL. L. II, 33 / P: re-a~ / Pl: ~zări / E: reașeza] 1 Așezare din nou (pe scaun, pe pământ etc.) Si: repunere. 2 (Îs) ~ pe tron Reîntronare. 3 Restabilire într-o localitate. 4 Readucere în vechea stare Si: restabilire. 5 (Îs) ~ în drepturi Repunere în drepturi. 6 Așezare în altă ordine. 7 Aranjare după alte criterii.