2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REÎNTURNÁRE, reînturnări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) reînturna și rezultatul ei. – V. reînturna.

REÎNTURNÁRE, reînturnări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) reînturna și rezultatul ei. – V. reînturna.

reînturnare sf [At: MACEDONSKI, O. I, 259 / V: ren~ / Pl: ~nări / E: reînturna] 1 Revenire. 2 (Înv) Reinstaurare.

REÎNTURNÁRE, reînturnări, s. f. Acțiunea de a (se) reînturna și rezultatul ei; reîntoarcere. Cum de renturnarea O-ntîrziase atîta? MACEDONSKI, O. I. 259. – Scris și: renturnare.

REÎNTURNÁ, reîntórn, vb. I. (Pop.) 1. Refl. A se reîntoarce, a se înapoia, a reveni. 2. Tranz. A da înapoi, a înapoia. – Pref. re- + înturna (după fr. retourner).

reînturna [At: CR (1848), 163/60 / V: ~tor~, ren~ / Pzi: reîntorn / E: re1- +înturna cf fr retourner] 1 vr A se înapoia. 2 vt (Rar) A restitui (1).

REÎNTURNÁ, reîntórn, vb. I. (Pop.) 1. Refl. A se reîntoarce, a se înapoia, a reveni. 2. Tranz. A da înapoi, a înapoia. – Re1- + înturna (după fr. retourner).

REÎNTURNÁ, reîntórn, vb. I. 1. Refl. A se reîntoarce, a se înapoia, a reveni. 2. Tranz. A da înapoi, a înapoia. Reînturnă Moldaviei drepturile și privilegile vechi. NEGRUZZI, S. I 278.

A REÎNTURNÁ reîntórn tranz. pop. 1) A face să se reîntoarcă. 2) (obiecte împrumutate) A da înapoi; a întoarce; a restitui; a reda. /re- + a înturna

A SE REÎNTURNÁ mă reîntórn intranz. A se înturna din nou (de unde a plecat); a se reîntoarce; a se înapoia. /re- + a se înturna


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

reînturnáre (pop.) s. f., g.-d. art. reînturnắrii; pl. reînturnắri

reînturnáre s. f., g.-d. art. reînturnării; pl. reînturnări

reînturná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 reîntoárnă

reînturná vb., ind. prez. 1 sg. reîntórn, 3 sg. și pl. reîntoárnă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REÎNTURNÁRE s. v. înapoiere, rambursare, reîntoarcere, restituire, returnare, revenire.

reînturnare s. v. ÎNAPOIERE. RAMBURSARE. REÎNTOARCERE. RESTITUIRE. REVENIRE.

REÎNTURNÁ vb. v. da, înapoia, plăti, reîntoarce, restitui, returna, reveni.

reînturna vb. v. DA. ÎNAPOIA. PLĂTI. REÎNTOARCE. RESTITUI. RETURNA. REVENI.

Intrare: reînturnare
reînturnare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reînturnare
  • reînturnarea
plural
  • reînturnări
  • reînturnările
genitiv-dativ singular
  • reînturnări
  • reînturnării
plural
  • reînturnări
  • reînturnărilor
vocativ singular
plural
Intrare: reînturna
verb (VT36)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reînturna
  • reînturnare
  • reînturnat
  • reînturnatu‑
  • reînturnând
  • reînturnându‑
singular plural
  • reîntoarnă
  • reînturnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reîntorn
(să)
  • reîntorn
  • reînturnam
  • reînturnai
  • reînturnasem
a II-a (tu)
  • reîntorni
(să)
  • reîntorni
  • reînturnai
  • reînturnași
  • reînturnaseși
a III-a (el, ea)
  • reîntoarnă
(să)
  • reîntoarne
  • reînturna
  • reînturnă
  • reînturnase
plural I (noi)
  • reînturnăm
(să)
  • reînturnăm
  • reînturnam
  • reînturnarăm
  • reînturnaserăm
  • reînturnasem
a II-a (voi)
  • reînturnați
(să)
  • reînturnați
  • reînturnați
  • reînturnarăți
  • reînturnaserăți
  • reînturnaseți
a III-a (ei, ele)
  • reîntoarnă
(să)
  • reîntoarne
  • reînturnau
  • reînturna
  • reînturnaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)