12 definiții pentru reîntoarce


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REÎNTOÁRCE, reîntórc, vb. III. Refl. A se întoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se înapoia. – Pref. re- + întoarce (după fr. retourner).

reîntoarce [At: BĂLCESCU, M. V. 23 / V: ren~ / Pzi: reîntorc / E: re1- + întoarce cf fr retourner] 1 vr A se întoarce din nou la locul de plecare Si: a reveni. 2 vt (Îdt) A da înapoi (ceva) Si: a restitui (1).

REÎNTOÁRCE, reîntórc, vb. III. Refl. A se întoarce din nou la locul de plecare; a reveni, a se înapoia. – Re1- + întoarce (după fr. retourner).

REÎNTOÁRCE, reîntórc, vb. III. Refl. A se întoarce din nou la locul de plecare, a reveni. Proscris, în a mea țară eu nu mă voi rentoarce. BOLINTINEANU, O. 2. Ea stă-n palat ascunsă... Ce-o să devin cu ea, Căci a se reîntoarce la-al ei castel nu vrea. ALECSANDRI, T. II 155. ◊ Fig. Scumpa ei copilărie se reîntoarce înapoi. MACEDONSKI, O. I 87. – Scris și: rentoarce.

A SE REÎNTOÁRCE mă reîntórc intranz. A se întoarce din nou; a se reînturna; a se înapoia. /re- + a se întoarce

A REÎNTOÁRCE reîntórc tranz. A face să se reîntoarcă. /re- + a întoarce

reîntoarce v. 1. a întoarce ce a luat; 2. a duce înapoi.

*reîntórc, -tórs, a -toárce v. tr. (re- și întorc, după fr. retourner). Întorc ĭar. V. refl. Greșit îld. mă întorc (înapoĭ), mă întorn, revin la punctu de plecare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

reîntoárce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîntórc, perf. s. 1 sg. reîntorséi, 1 pl. reîntoárserăm; part. reîntórs


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REÎNTOÁRCE vb. a se returna, a reveni, (pop.) a se reînturna. (A se ~ la punctul de plecare.)

REÎNTOARCE vb. a se returna, a reveni, (pop.) a se reînturna. (A se ~ la punctul de plecare.)

Intrare: reîntoarce
verb (V654)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reîntoarce
  • reîntoarcere
  • reîntors
  • reîntorsu‑
  • reîntorcând
  • reîntorcându‑
singular plural
  • reîntoarce
  • reîntoarceți
  • reîntorceți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reîntorc
(să)
  • reîntorc
  • reîntorceam
  • reîntorsei
  • reîntorsesem
a II-a (tu)
  • reîntorci
(să)
  • reîntorci
  • reîntorceai
  • reîntorseși
  • reîntorseseși
a III-a (el, ea)
  • reîntoarce
(să)
  • reîntoarcă
  • reîntorcea
  • reîntoarse
  • reîntorsese
plural I (noi)
  • reîntoarcem
(să)
  • reîntoarcem
  • reîntorceam
  • reîntoarserăm
  • reîntorseserăm
  • reîntorsesem
a II-a (voi)
  • reîntoarceți
(să)
  • reîntoarceți
  • reîntorceați
  • reîntoarserăți
  • reîntorseserăți
  • reîntorseseți
a III-a (ei, ele)
  • reîntorc
(să)
  • reîntoarcă
  • reîntorceau
  • reîntoarseră
  • reîntorseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)