2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REÎNCÉPERE, reînceperi, s. f. Acțiunea de a reîncepe și rezultatul ei. – V. reîncepe.

REÎNCÉPERE, reînceperi, s. f. Acțiunea de a reîncepe și rezultatul ei. – V. reîncepe.

REÎNCÉPERE s. f. Acțiunea de a reîncepe.

REÎNCÉPE, reîncép, vb. III. Tranz. și intranz. A începe din nou, a începe de la capăt; a relua. – Pref. re- + începe.

REÎNCÉPE, reîncép, vb. III. Tranz. și intranz. A începe din nou, a începe de la capăt; a relua. – Re1- + începe.

REÎNCÉPE, reîncép, vb. III. Tranz. A începe din nou, a relua. Coborî capul și reîncepu să citească. DUMITRIU, N. 40. Funcționarii... reîncepeau să abuzeze. BOLINTINEANU, O. 433. A invitat pe agenții și plenipotenții puterilor străine din București ca să reînceapă relațiunile lor diplomatice cu guvernul cel nou. GHICA, A. 129. ◊ Intranz. În sine împăcată reîncep-eterna pace. EMINESCU, O. I 112. Dupe repaos, colinda prin pustii reîncepe cu aceeași plăcere. ODOBESCU, S. III 17.

A REÎNCÉPE reîncép 1. tranz. A începe din nou. ~ lucrul. 2. intranz. (despre activități) A începe din nou. Cursurile reîncep. /re- + a începe

*reîncép, -cepút, a -cépe v. tr. (re- și încep). Încep ĭar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

reîncépere s. f., g.-d. art. reîncéperii

reîncépere s. f., g.-d. art. reîncéperii

reîncépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîncép, imperf. 3 sg. reîncepeá; part. reîncepút


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REÎNCÉPERE s. 1. v. reluare. 2. redeschidere, reluare. (~ cursurilor.)

REÎNCEPERE s. 1. reluare. (~ lucrului.) 2. redeschidere, reluare. (~ cursurilor.)

REÎNCÉPE vb. 1. v. relua. 2. a (se) redeschide, a (se) relua. (Au ~ cursurile.)

REÎNCEPE vb. 1. a relua, (prin Olt.) a prencepe, (înv.) a reapuca. (A ~ lucrul.) 2. a (se) redeschide, a (se) relua. (Au ~ cursurile.)

Intrare: reîncepere
reîncepere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reîncepere
  • reînceperea
plural
  • reînceperi
  • reînceperile
genitiv-dativ singular
  • reînceperi
  • reînceperii
plural
  • reînceperi
  • reînceperilor
vocativ singular
plural
Intrare: reîncepe
verb (VT602)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reîncepe
  • reîncepere
  • reînceput
  • reînceputu‑
  • reîncepând
  • reîncepându‑
singular plural
  • reîncepe
  • reîncepeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reîncep
(să)
  • reîncep
  • reîncepeam
  • reîncepui
  • reîncepusem
a II-a (tu)
  • reîncepi
(să)
  • reîncepi
  • reîncepeai
  • reîncepuși
  • reîncepuseși
a III-a (el, ea)
  • reîncepe
(să)
  • reîncea
  • reîncepea
  • reîncepu
  • reîncepuse
plural I (noi)
  • reîncepem
(să)
  • reîncepem
  • reîncepeam
  • reîncepurăm
  • reîncepuserăm
  • reîncepusem
a II-a (voi)
  • reîncepeți
(să)
  • reîncepeți
  • reîncepeați
  • reîncepurăți
  • reîncepuserăți
  • reîncepuseți
a III-a (ei, ele)
  • reîncep
(să)
  • reîncea
  • reîncepeau
  • reîncepu
  • reîncepuseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)