12 definiții pentru ratifica

RATIFICÁ, ratífic, vb. I. Tranz. (Despre un stat) A-și manifesta printr-un act acordul de a fi parte la un tratat, la o convenție etc.; a face o ratificare. – Din lat., it. ratificare, fr. ratifier.

RATIFICÁ, ratífic, vb. I. Tranz. (Despre un stat) A-și manifesta printr-un act acordul de a fi parte la un tratat, la o convenție etc.; a face o ratificare. – Din lat., it. ratificare, fr. ratifier.

RATIFICÁ, ratífic, vb. I. Tranz. A confirma în formă autentică un act, un tratat, o convenție, o lege, pentru a le face să aibă deplină valabilitate. Prezidiul Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne... ratifică și denunță tratatele internaționale ale Republicii Populare Romîne. CONST. R.P.R. 23. Majoritățile... au votat ratificarea convențiunii. ODOBESCU, S. III 425. Divanul, sub îndemnul ambasadorului, primește și ratifică tratatul. ALECSANDRI, S. 100.

ratificá (a ~) vb., ind. prez. 3 ratífică

ratificá vb., ind. prez. 1 sg. ratífic, 3 sg. și pl. ratífică

RATIFICÁ vb. v. confirma.

RATIFICÁ vb. I. tr. A da valabilitate unui act, unui tratat etc. prin aprobarea sau confirmarea lui în formă autentică. [P.i. ratífic, 3,6 -că, it. ratificare, fr. ratifier].

RATIFICÁ vb. tr. a face o ratificare. (< fr. ratifier, lat. ratificare)

A RATIFICÁ ratífic tranz. (tratate, convenții, legi etc.) A confirma fără modificări (făcând să intre în vigoare). /<lat., it. ratificare, fr. ratifier

ratificà v. a confirma ceeace s’a făcut sau promis.

*ratífic, a v. tr. (mlat. rati-fico, -ficáre, d. ratum, confirmat, și fácere, a face; fr. ratifier). Confirm formal ceĭa ce s’a făcut orĭ s’a promis.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

RATIFICA vb. (JUR.) a confirma, a consacra, a consfinți, a întări, a sancționa, a valida, (înv.) a sacra. (Adunarea a ~ aceste măsuri.)

Intrare: ratifica
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ratifica ratificare ratificat ratificând singular plural
ratifică ratificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ratific (să) ratific ratificam ratificai ratificasem
a II-a (tu) ratifici (să) ratifici ratificai ratificași ratificaseși
a III-a (el, ea) ratifică (să) ratifice ratifica ratifică ratificase
plural I (noi) ratificăm (să) ratificăm ratificam ratificarăm ratificaserăm, ratificasem*
a II-a (voi) ratificați (să) ratificați ratificați ratificarăți ratificaserăți, ratificaseți*
a III-a (ei, ele) ratifică (să) ratifice ratificau ratifica ratificaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)