14 definiții pentru ratifica


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RATIFICÁ, ratífic, vb. I. Tranz. (Despre un stat) A-și manifesta printr-un act acordul de a fi parte la un tratat, la o convenție etc.; a face o ratificare. – Din lat., it. ratificare, fr. ratifier.

RATIFICÁ, ratífic, vb. I. Tranz. (Despre un stat) A-și manifesta printr-un act acordul de a fi parte la un tratat, la o convenție etc.; a face o ratificare. – Din lat., it. ratificare, fr. ratifier.

ratifica vt [At: CALENDARIU (1794), 30/29 / Pzi: ratific / E: fr ratifier, lat ratificare] 1 A confirma în formă autentică un act, un tratat, o lege etc. pentru a le face să aibă deplină valabilitate. 2 (D. un stat) A-și manifesta printr-un act acordul de a fi parte la un tratat, la o convenție etc.

RATIFICÁ, ratífic, vb. I. Tranz. A confirma în formă autentică un act, un tratat, o convenție, o lege, pentru a le face să aibă deplină valabilitate. Prezidiul Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne... ratifică și denunță tratatele internaționale ale Republicii Populare Romîne. CONST. R.P.R. 23. Majoritățile... au votat ratificarea convențiunii. ODOBESCU, S. III 425. Divanul, sub îndemnul ambasadorului, primește și ratifică tratatul. ALECSANDRI, S. 100.

RATIFICÁ vb. I. tr. A da valabilitate unui act, unui tratat etc. prin aprobarea sau confirmarea lui în formă autentică. [P.i. ratífic, 3,6 -că, it. ratificare, fr. ratifier].

RATIFICÁ vb. tr. a face o ratificare. (< fr. ratifier, lat. ratificare)

A RATIFICÁ ratífic tranz. (tratate, convenții, legi etc.) A confirma fără modificări (făcând să intre în vigoare). /<lat., it. ratificare, fr. ratifier

ratificà v. a confirma ceeace s’a făcut sau promis.

*ratífic, a v. tr. (mlat. rati-fico, -ficáre, d. ratum, confirmat, și fácere, a face; fr. ratifier). Confirm formal ceĭa ce s’a făcut orĭ s’a promis.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ratificá (a ~) vb., ind. prez. 3 ratífică

ratificá vb., ind. prez. 1 sg. ratífic, 3 sg. și pl. ratífică

ratifica (ind. prez. 3 sg. și pl. ratifică)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RATIFICÁ vb. v. confirma.

RATIFICA vb. (JUR.) a confirma, a consacra, a consfinți, a întări, a sancționa, a valida, (înv.) a sacra. (Adunarea a ~ aceste măsuri.)

Intrare: ratifica
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ratifica
  • ratificare
  • ratificat
  • ratificatu‑
  • ratificând
  • ratificându‑
singular plural
  • ratifică
  • ratificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ratific
(să)
  • ratific
  • ratificam
  • ratificai
  • ratificasem
a II-a (tu)
  • ratifici
(să)
  • ratifici
  • ratificai
  • ratificași
  • ratificaseși
a III-a (el, ea)
  • ratifică
(să)
  • ratifice
  • ratifica
  • ratifică
  • ratificase
plural I (noi)
  • ratificăm
(să)
  • ratificăm
  • ratificam
  • ratificarăm
  • ratificaserăm
  • ratificasem
a II-a (voi)
  • ratificați
(să)
  • ratificați
  • ratificați
  • ratificarăți
  • ratificaserăți
  • ratificaseți
a III-a (ei, ele)
  • ratifică
(să)
  • ratifice
  • ratificau
  • ratifica
  • ratificaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)