3 intrări

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RÁTĂ, rate, s. f. 1. Cotă, parte eșalonată care urmează a fi vărsată sau distribuită, la un termen dinainte fixat, în contul unei datorii sau al unei obligații. ◊ Loc. adj. și adv. În rate = cu plata eșalonată în tranșe (egale). 2. (Ec. pol.; în sintagmele) Rata dobânzii = raportul procentual dintre dobândă și suma împrumutată. Rată a finanțării interne = raportul dintre sursele de autofinanțare și valoarea investiției. Rata anuală a inflației = creșterea medie a prețurilor de consum într-un an față de anul precedent. – Din germ. Rate.

ra sf [At: MAIOR, IST. 260/14 / Pl: ~te, (îvr) rete / E: ger Rate] 1 Cotă care urmează a fi vărsată sau distribuită, la un termen dinainte fixat, în contul unei datorii sau al unei obligații. 2-3 (Îljv) În ~e (Care se face) cu plata eșalonată în părți (egale). 4 (Ecp; îs) ~ta plusvalorii Raportul dintre plusvaloare și capitalul variabil. 5 (Ecp; îs) ~ta profitului Raportul dintre plusvaloare și întregul capital avansat. 6 (Ecp; îs) ~ta medie a profitului Profitul mediu pe care îl dau întreprinderile caurmare a concurenței pe piață. 7 (Ecp; îs) ~ta dobânzii Raportul procentual dintre dobândă și suma împrumutată. 8 (Ecp; îs) ~a finanțării interne Raportul dintre sursele de autofinanțare și valoarea investiției. 9 (Imp) Procent.

RÁTĂ, rate, s. f. 1. Cotă, parte eșalonată care urmează a fi vărsată sau distribuită, la un termen dinainte fixat, în contul unei datorii sau al unei obligații. ◊ Loc. adj. și adv. În rate = cu plata eșalonată în tranșe (egale). 2. (Ec. pol.; în sintagmele) Rata dobânzii = raportul procentual dintre dobândă și suma împrumutată. Rată a finanțării interne = raportul dintre sursele de autofinanțare și valoarea investiției. – Din germ. Rate.

RÁTĂ, rate, s. f. 1. Cotă ce urmează a fi vărsată sau distribuită la un termen dinainte fixat, în contul unei datorii sau al unei obligații. ◊ Loc. adj. și adv. În rate = cu plata eșalonată în părți (egale). Mobilă în rate.Mare parte din cîrlige le-au plătit; pentru altă parte... au rămas să plătească în rate. CONTEMPORANUL, VII 103. 2. (Ec. pol.; numai în expr.) Rata plusvalorii = raportul dintre plusvaloare și capitalul variabil. Rata profitului = raportul dintre plusvaloare și întregul capital (inclusiv cel variabil). Rata medie a profitului = profitul mijlociu pe care îl dau întreprinderile capitaliste și care rezultă din oscilațiile ratei profitului, datorite concurenței dintre capitaliști.

RÁTĂ s.f. 1. Fiecare dintre părțile în care se eșalonează o sumă de bani sau o obligație de altă natură pentru a fi achitată sau distribuită treptat la anumite termene. 2. Raport (procentual), procent (al scontului, al dobânzii etc.). ♦ Rata plusvalorii = raportul dintre plusvaloare și capitalul variabil; rata profitului = raportul dintre plusvaloare și întregul capital avansat. [Pl. -te. / < germ. Rate].

RÁTĂ s. f. 1. fiecare dintre părțile în care se eșalonează o datorie sau o altă obligație pentru a fi achitată sau distribuită treptat, la anumite termene. 2. raport, procent (al contului, al dobânzii etc.). ♦ a plusvalorii = raportul dintre plusvaloare și capacitalul variabil; ♦ a profitului = raportul dintre plusvaloare și întregul capital avansat. (< germ. Rate)

RÁTĂ ~e f. Cotă dintr-o datorie care urmează să fie achitată eșalonat. A restitui o sumă în ~ e. /

*rátă f., pl. e (it. rata, rată, lat. ratus, rata, socotit, fixat, pro rata parte, proporțional; germ. rate). Cîșt. O parte din preț orĭ din suma datorită: librar care vinde în rate. V. anuitate.

RATÁ, ratez, vb. I. 1. Tranz. A scăpa, a pierde o ocazie. 2. Tranz. A nu reuși, a nu izbuti într-o împrejurare, a da greș. ♦ Refl. A nu reuși să se afirme sau să realizeze ceva la nivelul posibilităților sale. 3. Intranz. (Despre arme de foc) A nu lua foc când este declanșată. – Din fr. rater.

RATÁ, ratez, vb. I. 1. Tranz. A scăpa, a pierde o ocazie. 2. Tranz. A nu reuși, a nu izbuti într-o împrejurare, a da greș. ♦ Refl. A nu reuși să se afirme sau să realizeze ceva la nivelul posibilităților sale. 3. Intranz. (Despre arme de foc) A nu lua foc când este declanșată. – Din fr. rater.

rata [At: CADE / Pzi: ~tez / E: fr rater] 1 vt A pierde o ocazie. 2 vt A nu reuși într-o împrejurare. 3 vt A da greș. 4 vr A nu reuși să se afirme sau să realizeze ceva la nivelul posibilităților sale. 5 vi (D. arme de foc, explozibile) A nu lua foc când sunt declanșate.

RATÁ, ratez, vb. I. 1. Tranz. A pierde o ocazie, a nu reuși într-o împrejurare, a da greș. A rata o carieră. 2. Intranz. (Despre arme de foc, explozibile) A nu lua foc cînd sînt declanșate.

RATÁ vb. I. 1. tr. A scăpa, a pierde o ocazie, a da greș. ♦ A nu reuși, a nu izbuti în ceva. 2. intr. (Despre explozibile, arme de foc) A nu lua foc. [< fr. rater].

RATÁ vb. I. tr. a pierde o ocazie, a nu reuși, a da greș. II. intr. (despre explozibile, arme de foc, proiectile) a nu lua foc. (< fr. rater)

A SE RATÁ mă ~éz intranz. rar (despre persoane) A nu izbuti să se realizeze prin crearea unor valori reale; a suferi un eșec; a eșua. /<fr. rater

A RATÁ ~éz 1. tranz. (ocazii) A nu folosi la timp. 2. intranz. (despre arme) A nu lua foc (după apăsarea pe trăgaci). /<fr. rater

rádină f., pl. rădinĭ, ca străchinĭ (vsl. radina, cuv. cu înț. neșt. la Miklosich), Dun. Răgălie. Rădăcinĭ de arinĭ, de sălciĭ, de plopĭ care cresc pe mal. – Și rátină (Olt.)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rátă s. f., g.-d. art. rátei; pl. ráte

ratá (a ~) vb., ind. prez. 3 rateáză

arată toate definițiile

Intrare: Rată
Rată nume propriu
nume propriu (I3)
  • Rată
Intrare: rată
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ra
  • rata
plural
  • rate
  • ratele
genitiv-dativ singular
  • rate
  • ratei
plural
  • rate
  • ratelor
vocativ singular
plural
Intrare: rata
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rata
  • ratare
  • ratat
  • ratatu‑
  • ratând
  • ratându‑
singular plural
  • ratea
  • ratați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ratez
(să)
  • ratez
  • ratam
  • ratai
  • ratasem
a II-a (tu)
  • ratezi
(să)
  • ratezi
  • ratai
  • ratași
  • rataseși
a III-a (el, ea)
  • ratea
(să)
  • rateze
  • rata
  • rată
  • ratase
plural I (noi)
  • ratăm
(să)
  • ratăm
  • ratam
  • ratarăm
  • rataserăm
  • ratasem
a II-a (voi)
  • ratați
(să)
  • ratați
  • ratați
  • ratarăți
  • rataserăți
  • rataseți
a III-a (ei, ele)
  • ratea
(să)
  • rateze
  • ratau
  • rata
  • rataseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)