RATĂ, rate, s. f. 1. Cotă, parte eșalonată care urmează a fi vărsată sau distribuită, la un termen dinainte fixat, în contul unei datorii sau al unei obligații. ◊ Loc. adj. și adv. În rate = cu plata eșalonată în tranșe (egale). 2. (Ec. pol.; în sintagmele) Rata dobânzii = raportul procentual dintre dobândă și suma împrumutată. Rată a finanțării interne = raportul dintre sursele de autofinanțare și valoarea investiției. Rata anuală a inflației = creșterea medie a prețurilor de consum într-un an față de anul precedent. – Din germ. Rate.

rată sf [At: MAIOR, IST. 260/14 / Pl: ~te, (îvr) rete / E: ger Rate] 1 Cotă care urmează a fi vărsată sau distribuită, la un termen dinainte fixat, în contul unei datorii sau al unei obligații. 2-3 (Îljv) În ~e (Care se face) cu plata eșalonată în părți (egale). 4 (Ecp; îs) ~ta plusvalorii Raportul dintre plusvaloare și capitalul variabil. 5 (Ecp; îs) ~ta profitului Raportul dintre plusvaloare și întregul capital avansat. 6 (Ecp; îs) ~ta medie a profitului Profitul mediu pe care îl dau întreprinderile caurmare a concurenței pe piață. 7 (Ecp; îs) ~ta dobânzii Raportul procentual dintre dobândă și suma împrumutată. 8 (Ecp; îs) ~a finanțării interne Raportul dintre sursele de autofinanțare și valoarea investiției. 9 (Imp) Procent.

RATĂ, rate, s. f. 1. Cotă, parte eșalonată care urmează a fi vărsată sau distribuită, la un termen dinainte fixat, în contul unei datorii sau al unei obligații. ◊ Loc. adj. și adv. În rate = cu plata eșalonată în tranșe (egale). 2. (Ec. pol.; în sintagmele) Rata dobânzii = raportul procentual dintre dobândă și suma împrumutată. Rată a finanțării interne = raportul dintre sursele de autofinanțare și valoarea investiției. – Din germ. Rate.

RATĂ, rate, s. f. 1. Cotă ce urmează a fi vărsată sau distribuită la un termen dinainte fixat, în contul unei datorii sau al unei obligații. ◊ Loc. adj. și adv. În rate = cu plata eșalonată în părți (egale). Mobilă în rate. ▭ Mare parte din cîrlige le-au plătit; pentru altă parte... au rămas să plătească în rate. CONTEMPORANUL, VI_I 103. 2. (Ec. pol.; numai în expr.) Rata plusvalorii = raportul dintre plusvaloare și capitalul variabil. Rata profitului = raportul dintre plusvaloare și întregul capital (inclusiv cel variabil). Rata medie a profitului = profitul mijlociu pe care îl dau întreprinderile capitaliste și care rezultă din oscilațiile ratei profitului, datorite concurenței dintre capitaliști.

RATĂ s.f. 1. Fiecare dintre părțile în care se eșalonează o sumă de bani sau o obligație de altă natură pentru a fi achitată sau distribuită treptat la anumite termene. 2. Raport (procentual), procent (al scontului, al dobînzii etc.). ♦ Rata plusvalorii = raportul dintre plusvaloare și capitalul variabil; rata profitului = raportul dintre plusvaloare și întregul capital avansat. [Pl. -te. / < germ. Rate].

RATĂ s. f. 1. fiecare dintre părțile în care se eșalonează o datorie sau o altă obligație pentru a fi achitată sau distribuită treptat, la anumite termene. 2. raport, procent (al contului, al dobânzii etc.). ♦ a plusvalorii = raportul dintre plusvaloare și capacitalul variabil; ♦ a profitului = raportul dintre plusvaloare și întregul capital avansat. (< germ. Rate)

RATĂ ~e f. Cotă dintr-o datorie care urmează să fie achitată eșalonat. A restitui o sumă în ~ e. /

rată f. termen convenit de plată.

*rátă f., pl. e (it. rata, rată, lat. ratus, rata, socotit, fixat, pro rata parte, proporțional; germ. rate). Cîșt. O parte din preț orĭ din suma datorită: librar care vinde în rate. V. anuitate.

rata [At: CADE / Pzi: ~tez / E: fr rater] 1 vt A pierde o ocazie. 2 vt A nu reuși într-o împrejurare. 3 vt A da greș. 4 vr A nu reuși să se afirme sau să realizeze ceva la nivelul posibilităților sale. 5 vi (D. arme de foc, explozibile) A nu lua foc când sunt declanșate.

RATA, ratez, vb. I. 1. Tranz. A pierde o ocazie, a nu reuși într-o împrejurare, a da greș. A rata o carieră. 2. Intranz. (Despre arme de foc, explozibile) A nu lua foc cînd sînt declanșate.

RATA vb. I. 1. tr. A scăpa, a pierde o ocazie, a da greș. ♦ A nu reuși, a nu izbuti în ceva. 2. intr. (Despre explozibile, arme de foc) A nu lua foc. [< fr. rater].

RATA vb. I. tr. a pierde o ocazie, a nu reuși, a da greș. II. intr. (despre explozibile, arme de foc, proiectile) a nu lua foc. (< fr. rater)

A SE RATA mă ~ez intranz. rar (despre persoane) A nu izbuti să se realizeze prin crearea unor valori reale; a suferi un eșec; a eșua. /<fr. rater

A RATA ~ez 1. tranz. (ocazii) A nu folosi la timp. 2. intranz. (despre arme) A nu lua foc (după apăsarea pe trăgaci). /<fr. rater

rádină f., pl. rădinĭ, ca străchinĭ (vsl. radina, cuv. cu înț. neșt. la Miklosich), Dun. Răgălie. Rădăcinĭ de arinĭ, de sălciĭ, de plopĭ care cresc pe mal. – Și rátină (Olt.)

rată s. f., g.-d. art. ratei; pl. rate

rată s. f., g.-d. art. ratei; pl. rate

rată s. f., pl. rate

radină (reg.) s. f., g.-d. art. radinei; pl. radine

rata (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ratez, 3 ratează; conj. prez. 1 sg. să ratez, 3 să rateze

+rată record s. f. + s. n.

rata (a ~) vb., ind. prez. 3 ratează

rata vb., ind. prez. 1 sg. ratez, 3 sg. și pl. ratează

rată (rate), s. f. – Termen, soroc, parte dintr-o sumă care se plătește în mai multe rînduri. Germ. Rate (Candrea), cf. it. rata › ngr. ράτα (Meyer, Neugr. St., IV, 75).

RÁTĂ (< germ.) s. f. 1. Cotă, parte eșalonată dintr-o datorie sau dintr-o obligație, care urmează să fie plătită la un termen dinainte fixat. Loc. În rate = cu plata eșalonată în părți (de obicei egale). 2. Raport (procentual) între doi indicatori. (FIN.) Rate financiare = raportul dintre două elemente ale situației financiare ale unei întreprinderi, care se condiționează din punct de vedere economic. R. financiare exprimă diferitele forme ale eficienței economice. ♦ R. dobânzii = raportul procentual dintre dobânda încasată sau de plătit și suma împrumutată. ♦ R. anuală a inflației = creșterea medie a prețurilor de consum într-un an față de anul precedent. Se calculează ca un raport, exprimat procentual, între indicele mediu la prețurilor dintr-un an și cel precedent, din care se scade 100. ♦ R. profitului v. rentabilitate. ♦ Curs (ex. r. schimbului) R. anuală a natalității, indice ce măsoară frecvența nașterilor prin raportarea numărului născuților vii în anul respectiv la numărul total al populației.

RATĂ cf. sl. paтъ „luptă” sau din Brat cu afereză. 1. Rată, Ion (Ard II 37). 2. Rativoi (Giur 276); Rativoescul, V., munt., 1654 (An C III 740). 3. Rătuneiul m-te, < *Rătun, cu afer. < Brătun.

RATĂ s. 1. (rar) tranșă, (pop.) câști, (înv.) soroc. (A restituit suma în două ~.) 2. (FIN.) procent. (~ a scontului, a dobânzii.) 3. v. curs.

RATĂ s. 1. (rar) tranșă, (pop.) cîști, (înv.) soroc. (A restituit suma în două ~.) 2. (FIN.) procent. (~ a scontului, a dobînzii.) 3. (EC. POL.) curs. (~ schimbului.)

RATA vb. v. pierde.

RATĂ DE ASIGURARE s. v. primă de asigurare.

rată de asigurare s. v. PRIMĂ DE ASIGURARE.

rátă, rate, s.f. Autobus local de călători: „Am fost în Vișău și am zânit acasă cu rata” (Hovrea, 2016: 55). – Din RATA = Regia Autonomă a Transportului cu Autovehicule (1946), devenită mai târziu IRTA (Întreprinderea Regională de Transport Auto), apoi ITA (Întreprinderea de Transport Auto).