RĂSPLĂTI, răsplătesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva o recompensă, o plată (materială sau morală) pentru ceea ce a făcut; a recompensa. ♦ A despăgubi. 2. (Rar) A plăti pentru altul, a ispăși. – Din bg. răzplatja, sb. rasplatiti.

răsplată sf [At: (a. 1643) BV, I, 131 / S și: res~ / Pl: (rar) ~lăți / E: pvb răsplăti] 1 Ceea ce se face sau se dă cu scopul de a recompensa pe cineva pentru o acțiune săvârșită Si: recompensă (1). 2 (Rar) Acțiune prin care se pedepsește o faptă Si: pedeapsă. 3 (Îe) După (sau pentru) faptă (și) ~ Orice faptă ajunge cândva să fie răsplătită sau pedepsită. 4 (Îe) A-i veni cuiva zi de plată și ~ A sosi momentul răfuielilor.

răsplăti [At: N. COSTIN, L. 536 / S și: res~ / Pzi: ~tesc / E: răs- + plăti cf bg разплатя] 1 vt A da cuiva o recompensă (materială sau morală) pentru ceea ce a făcut Si: a gratifica (1). 2 vt A despăgubi (1). 3 vr (Îvr) A se achita de o obligație. 4 vt A pedepsi pe cineva pentru un rău săvârșit. 5 vt A ispăși o greșeală. 6 vt A răzbuna (1).

răsplătire sf [At: MINEIUL (1776), 129^r1/6 / S și: res~ / Pl: ~ri / E: răsplăti] 1 Răsplată (1). 2 (Înv) Despăgubire (1). 3 (Înv; adesea în legătură cu verbe ca „a face”, „a da”, „a lua” etc.) Revanșă. 4 (Înv; adesea în legătură cu verbe ca „a face”, „a da”, „a lua” etc.) Pedeapsă. 5 Răzbunare (1).

RĂSPLĂTI, răsplătesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva o recompensă, o plată (materială sau morală) pentru ceea ce a făcut; a recompensa. ♦ A despăgubi. 2. (Rar) A plăti pentru altul, a ispăși. – Din bg. răzplatja, scr. rasplatiti.

RĂSPLATĂ, (rar) răsplăți, s. f. Ceea ce se dă cuiva cu scopul de a-l recompensa pentru o acțiune săvîrșită; recompensă (v. gratificație); (rar) acțiune prin care se pedepsește o faptă (v. pedeapsă). Orice faptă își are răsplata ei. VLAHUȚĂ, O. A. 495. Atunci cînd după moarte răsplata nu v-așteaptă, Faceți ca-n astă lume să aibă parte dreaptă, Egală fiecare. EMINESCU, O. I 60. ◊ (Întărit prin «plată») Dar gîndit-ai că păcatul Își urmează vinovatul Și că-n lume orice faptă Are plată și răsplată? ALECSANDRI, P. P. 208. ◊ Expr. După (sau pentru) faptă și răsplată = orice faptă ajunge odată și odată să fie răsplătită sau pedepsită. Dragomire, uită-te la mine, pentru faptă răsplată și năpastă pentru năpastă! CARAGIALE, O. I 276.

RĂSPLĂTI, răsplătesc, vb. IV. Tranz. 1. A acorda cuiva o recompensă, o plată (materială sau morală) pentru ceea ce a făcut. V. gratifica. Nu e drept să fiu astfel răsplătit. DUMITRIU, N. 36. Cu ce vrei să te răsplătesc pentru atîta osteneală? CARAGIALE, O. III 50. Norodul nu va răsplăti numai multa știință, ci și buna voință, buna cugetare ce va avea fieșcare, după a sa putere, să slujească patrii. GOLESCU, Î. 94. ♦ A despăgubi, a compensa. [Califul] fiind stăpînitor bun la inimă și iubitor de dreptate, s-a gîndit să-l ia pe Abu-Hasan pe lîngă el de aproape și să-l răsplătească de cîte pățise. CARAGIALE, P. 150. Printr-un dulce somn și-au răsplătit osteneala cîtă într-acea zi primise. DRĂGHICI, R. 71. 2. A plăți pentru altul, a ispăși. Se vede că i-a fost scris... să răsplătească și păcatele iepei frăține-său, ale caprei, ale gînsacului logodit și ale boilor uciși în pădure. CREANGĂ, P. 58.

RĂSPLATĂ răsplăți f 1) Bun material sau spiritual care se dă sau se primește pentru un serviciu, un ajutor etc.; recompensă. 2) Pedeapsă primită de cineva pentru faptele săvârșite. ◊ După faptă și răsplată orice faptă are urmări corespunzătoare. [G.-D. răsplății] /v. a (se) răsplăti

A RĂSPLĂTI ~esc tranz. 1) (datorii, servicii etc.) A întoarce înapoi. 2) (pagube, prejudicii) A plăti atât cât costă; a despăgubi; a compensa; a repara. 3) (fapte de rea-credință) A trata cu răsplata cuvenită; a răzbuna. /răs- + a plăti

A SE RĂSPLĂTI mă ~esc intranz. 1) A răsplăti manifestând un interes deosebit. 2) A cauza un rău drept răsplată pentru prejudiciile aduse anterior; a se răfui; a se socoti. /răs- + a plăti

răsplată f. ceeace se dă cuiva pentru o faptă bună sau pentru un serviciu. [Tras din răsplătì].

răsplătì v. 1. a da o răsplată; 2. a pedepsi, a răsbuna: D-zeu nu răsplătește ca dușmanul PANN. [Rus. RASPLATITI].

răsplátă f., pl. ățĭ (bg. rus. raspláta. V. plată). Recompensă, dar p. un serviciŭ saŭ merit (saŭ și pedeapsă p. o vină).

răsplătésc v. tr. (bg. rasplatam, sîrb. -atiti, rus. -itĭ. V. plătesc). Recompensez, dăruĭesc cuĭva ceva p. un serviciŭ saŭ merit (saŭ și pedepsesc p. o vină).

răsplată s. f., g.-d. art. răsplății; pl. răsplăți

răsplăti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răsplătesc, 3 sg. răsplătește, imperf. 1 răsplăteam; conj. prez. 1 sg. sărăsplătesc, 3 să răsplătească

răsplătire s. f., g.-d. art. răsplătirii; pl. răsplătiri

răsplată s. f., g.-d. art. răsplății; pl. răsplăți

răsplăti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răsplătesc, imperf. 3 sg. răsplătea; conj. prez. 3 să răsplătească

răsplată s. f., g.-d. art. răsplății; pl. răsplăți

răsplăti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răsplătesc, imperf. 3 sg. răsplătea; conj. prez. 3 sg. și pl. răsplătească

RĂSPLATĂ s. 1. v. recompensă. 2. v. pedeapsă.

RĂSPLATĂ s. v. răzbunare.

RĂSPLĂTI vb. v. ispăși, îndura, pedepsi, plăti, răzbuna.

RĂSPLĂTI vb. 1. v. recompensa. 2. a compensa, a despăgubi, (înv. și pop.) a mulțumi, (prin Transilv.) a potoli, (înv.) a dezdăuna. (L-a ~ pentru paguba suferită.) 3. v. răscumpăra. 4. v. pedepsi.

răsplată s. v. RĂZBUNARE.

RĂSPLATĂ s. 1. recompensă, (înv. și pop.) mulțumire, preț, (pop.) mulțumită, (reg.) vîlceag, (înv.) plașcă, răsplătire, simbrie. (A primit o bună ~.) 2. pedeapsă, plată, recompensă, (înv.) răsplătire. (Și-a luat ~ cuvenită pentru faptele necugetate.)

RĂSPLĂTI vb. 1. a recompensa, (înv. și pop.) a mulțumi, (înv. și reg.) a cunoaște, (înv.) a cununa. (I-a ~ împărătește.) 2. a compensa, a despăgubi, (înv. și pop.) a mulțumi, (prin Transilv.) a potoli, (înv.) a dezdăuna. (L-a ~ pentru paguba suferită.) 3. a răscumpăra, a recompensa. (Rezultatul a ~ eforturile făcute.) 4. a pedepsi. (Vei fi ~ pentru ingratitudinea ta.)

răsplăti vb. v. ISPĂȘI. ÎNDURA. PEDEPSI. PLĂTI. RĂZBUNA.