19 definiții pentru raportor

RAPORTÓR, -OÁRE, raportori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană care face un raport (II 1). 2. S. n. Instrument în formă de semicerc sau de cerc întreg gradat, care servește la măsurarea și la construirea unghiurilor, – Din fr. rapporteur.

RAPORTÓR, -OÁRE, raportori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care face un raport (II 1). 2. S. n. Instrument în formă de semicerc sau de cerc întreg gradat, care servește la măsurarea și la construirea unghiurilor. – Din fr. rapporteur.

RAPORTÓR2, -OÁRE, raportori, -oare, s. m. și f. Persoană care redactează un raport pentru a-l susține în fața unei adunări. Raportorii acelor adunări sînt și raportorii Adunării Romîniei. KOGĂLNICEANU, S. A. 118. Am dori ca raportorul să facă... îmbunătățiri proiectului de lege. I. IONESCU, P. 162.

RAPORTÓR1, raportoare, s. n. Instrument în formă de cadran, de semicerc sau de cerc întreg, gradat, care servește la măsurarea și la construirea unghiurilor.

raportór2 (instrument) s. n., pl. raportoáre

raportór1 (persoană) s. m., pl. raportóri

RAPORTÓR s. 1. (înv.) raportator. (A fost desemnat ~ la congres.) 2. (MAT.) (înv.) transportator. (Cu ~ul se măsoară unghiurile.)

RAPORTÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care prezintă un raport. [< fr. rapporteur].

RAPORTÓR s.n. Instrument gradat în formă de semicerc folosit pentru măsurarea unghiurilor. [< fr. rapporteur].

RAPORTÓR, -OÁRE I. s. m. f. cel care prezintă un raport. II. s. n. instrument gradat, în formă de semicerc, pentru desenarea și măsurarea unghiurilor. (< fr. rapporteur)

RAPORTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Persoană care prezintă un raport; referent. /<fr. rapporteur

RAPORTÓR2 ~oáre n. Instrument gradat care servește la măsurarea și desenarea unghiurilor. /<fr. rapporteur

raportor m. cel însărcinat cu facerea unui raport. ║ n. instrument geometric, semicerc de măsurat unghiuri.

*raportór, -oáre adj. (fr. rapporteur). Care raportează. S. m. Acela care e însărcinat să facă expunerea unuĭ proces, uneĭ afacerĭ, să facă raportu concluziunilor care rezultă din propunerile uneĭ comisiunĭ parlamentare ș. a.: raportoru general al bugetuluĭ. S. n., pl. oare. Geom. Semicerc saŭ cerc întreg împărțit p. a raporta saŭ a măsura unghĭurile.

raportoáre s. f., g.-d. art. raportoárei; pl. raportoáre


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

raportór (instrument) s. n., pl. raportoáre

raportór (persoană) s. m., pl. raportóri

RAPORTOR s. 1. (înv.) raportator. (A fost desemnat ~ la congres.) 2. (MAT.) (înv.) transportator. (Cu ~ se măsoară unghiurile.)

raportoáre s. f., g.-d. art. raportoárei; pl. raportoáre

Intrare: raportor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • raportor
  • raportorul
  • raportoru‑
plural
  • raportori
  • raportorii
genitiv-dativ singular
  • raportor
  • raportorului
plural
  • raportori
  • raportorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)