2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RAPORTÓR, -OÁRE, raportori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană care face un raport (II 1). 2. S. n. Instrument în formă de semicerc sau de cerc întreg gradat, care servește la măsurarea și la construirea unghiurilor, – Din fr. rapporteur.

raportor1 sn [At: ASACHI, G. 10714 / V: (înv) ~tor / Pl: ~oare / E: fr rapporteur] Instrument gradat, în formă de semicerc, folosit la construirea și la măsurarea unghiurilor Si: (înv) transportator.

RAPORTÓR, -OÁRE, raportori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care face un raport (II 1). 2. S. n. Instrument în formă de semicerc sau de cerc întreg gradat, care servește la măsurarea și la construirea unghiurilor. – Din fr. rapporteur.

RAPORTÓR2, -OÁRE, raportori, -oare, s. m. și f. Persoană care redactează un raport pentru a-l susține în fața unei adunări. Raportorii acelor adunări sînt și raportorii Adunării Romîniei. KOGĂLNICEANU, S. A. 118. Am dori ca raportorul să facă... îmbunătățiri proiectului de lege. I. IONESCU, P. 162.

RAPORTÓR1, raportoare, s. n. Instrument în formă de cadran, de semicerc sau de cerc întreg, gradat, care servește la măsurarea și la construirea unghiurilor.

RAPORTÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care prezintă un raport. [< fr. rapporteur].

RAPORTÓR s.n. Instrument gradat în formă de semicerc folosit pentru măsurarea unghiurilor. [< fr. rapporteur].

RAPORTÓR, -OÁRE I. s. m. f. cel care prezintă un raport. II. s. n. instrument gradat, în formă de semicerc, pentru desenarea și măsurarea unghiurilor. (< fr. rapporteur)

RAPORTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Persoană care prezintă un raport; referent. /<fr. rapporteur

RAPORTÓR2 ~oáre n. Instrument gradat care servește la măsurarea și desenarea unghiurilor. /<fr. rapporteur

raportor m. cel însărcinat cu facerea unui raport. ║ n. instrument geometric, semicerc de măsurat unghiuri.

*raportór, -oáre adj. (fr. rapporteur). Care raportează. S. m. Acela care e însărcinat să facă expunerea unuĭ proces, uneĭ afacerĭ, să facă raportu concluziunilor care rezultă din propunerile uneĭ comisiunĭ parlamentare ș. a.: raportoru general al bugetuluĭ. S. n., pl. oare. Geom. Semicerc saŭ cerc întreg împărțit p. a raporta saŭ a măsura unghĭurile.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

raportoare s. f., g.-d. art. raportoarei; pl. raportoare

raportoáre s. f., g.-d. art. raportoárei; pl. raportoáre

raportor2 (instrument) s. n., pl. raportoare

raportór (instrument) s. n., pl. raportoáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RAPORTÓR s. 1. (înv.) raportator. (A fost desemnat ~ la congres.) 2. (MAT.) (înv.) transportator. (Cu ~ul se măsoară unghiurile.)

RAPORTOR s. 1. (înv.) raportator. (A fost desemnat ~ la congres.) 2. (MAT.) (înv.) transportator. (Cu ~ se măsoară unghiurile.)

Intrare: raportoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • raportoare
  • raportoarea
plural
  • raportoare
  • raportoarele
genitiv-dativ singular
  • raportoare
  • raportoarei
plural
  • raportoare
  • raportoarelor
vocativ singular
  • raportoare
  • raportoareo
plural
  • raportoarelor
Intrare: raportor (instrument)
raportor2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • raportor
  • raportorul
  • raportoru‑
plural
  • raportoare
  • raportoarele
genitiv-dativ singular
  • raportor
  • raportorului
plural
  • raportoare
  • raportoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

raportor, raportoaresubstantiv neutru

  • 1. Instrument în formă de semicerc sau de cerc întreg gradat, care servește la măsurarea și la construirea unghiurilor, DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: transportator
etimologie:

raportor, raportorisubstantiv masculin
raportoare, raportoaresubstantiv feminin, substantiv neutru

  • 1. Persoană care face un raport. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: raportator
    • format_quote Raportorii acelor adunări sînt și raportorii Adunării Romîniei. KOGĂLNICEANU, S. A. 118. DLRLC
    • format_quote Am dori ca raportorul să facă... îmbunătățiri proiectului de lege. I. IONESCU, P. 162. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.