19 definiții pentru raportoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RAPORTÓR, -OÁRE, raportori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană care face un raport (II 1). 2. S. n. Instrument în formă de semicerc sau de cerc întreg gradat, care servește la măsurarea și la construirea unghiurilor, – Din fr. rapporteur.

RAPORTÓR, -OÁRE, raportori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care face un raport (II 1). 2. S. n. Instrument în formă de semicerc sau de cerc întreg gradat, care servește la măsurarea și la construirea unghiurilor. – Din fr. rapporteur.

RAPORTÓR1, raportoare, s. n. Instrument în formă de cadran, de semicerc sau de cerc întreg, gradat, care servește la măsurarea și la construirea unghiurilor.

RAPORTÓR2, -OÁRE, raportori, -oare, s. m. și f. Persoană care redactează un raport pentru a-l susține în fața unei adunări. Raportorii acelor adunări sînt și raportorii Adunării Romîniei. KOGĂLNICEANU, S. A. 118. Am dori ca raportorul să facă... îmbunătățiri proiectului de lege. I. IONESCU, P. 162.

RAPORTÓR s.n. Instrument gradat în formă de semicerc folosit pentru măsurarea unghiurilor. [< fr. rapporteur].

RAPORTÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care prezintă un raport. [< fr. rapporteur].

RAPORTÓR, -OÁRE I. s. m. f. cel care prezintă un raport. II. s. n. instrument gradat, în formă de semicerc, pentru desenarea și măsurarea unghiurilor. (< fr. rapporteur)

RAPORTÓR2 ~oáre n. Instrument gradat care servește la măsurarea și desenarea unghiurilor. /<fr. rapporteur

RAPORTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Persoană care prezintă un raport; referent. /<fr. rapporteur

raportor m. cel însărcinat cu facerea unui raport. ║ n. instrument geometric, semicerc de măsurat unghiuri.

*raportór, -oáre adj. (fr. rapporteur). Care raportează. S. m. Acela care e însărcinat să facă expunerea unuĭ proces, uneĭ afacerĭ, să facă raportu concluziunilor care rezultă din propunerile uneĭ comisiunĭ parlamentare ș. a.: raportoru general al bugetuluĭ. S. n., pl. oare. Geom. Semicerc saŭ cerc întreg împărțit p. a raporta saŭ a măsura unghĭurile.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

raportoáre s. f., g.-d. art. raportoárei; pl. raportoáre

raportoáre s. f., g.-d. art. raportoárei; pl. raportoáre

raportór2 (instrument) s. n., pl. raportoáre

raportór1 (persoană) s. m., pl. raportóri

raportór (instrument) s. n., pl. raportoáre

raportór (persoană) s. m., pl. raportóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RAPORTÓR s. 1. (înv.) raportator. (A fost desemnat ~ la congres.) 2. (MAT.) (înv.) transportator. (Cu ~ul se măsoară unghiurile.)

RAPORTOR s. 1. (înv.) raportator. (A fost desemnat ~ la congres.) 2. (MAT.) (înv.) transportator. (Cu ~ se măsoară unghiurile.)

Intrare: raportoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • raportoare
  • raportoarea
plural
  • raportoare
  • raportoarele
genitiv-dativ singular
  • raportoare
  • raportoarei
plural
  • raportoare
  • raportoarelor
vocativ singular
plural