RAPORTOR, -OARE, raportori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană care face un raport (II 1). 2. S. n. Instrument în formă de semicerc sau de cerc întreg gradat, care servește la măsurarea și la construirea unghiurilor, – Din fr. rapporteur.

RAPORTOR, -OARE, raportori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care face un raport (II 1). 2. S. n. Instrument în formă de semicerc sau de cerc întreg gradat, care servește la măsurarea și la construirea unghiurilor. – Din fr. rapporteur.

RAPORTOR², -OARE, raportori, -oare, s. m. și f. Persoană care redactează un raport pentru a-l susține în fața unei adunări. Raportorii acelor adunări sînt și raportorii Adunării Romîniei. KOGĂLNICEANU, S. A. 118. Am dori ca raportorul să facă... îmbunătățiri proiectului de lege. I. IONESCU, P. 162.

RAPORTOR, -OARE s.m. și f. Cel care prezintă un raport. [< fr. rapporteur].

RAPORTOR, -OARE I. s. m. f. cel care prezintă un raport. II. s. n. instrument gradat, în formă de semicerc, pentru desenarea și măsurarea unghiurilor. (< fr. rapporteur)

RAPORTOR¹ ~oare (~ori, ~oare) Persoană care prezintă un raport; referent. /<fr. rapporteur

raportoare s. f., g.-d. art. raportoarei; pl. raportoare

raportoare s. f., g.-d. art. raportoarei; pl. raportoare

raportoare s. f., g.-d. art. raportoarei; pl. raportoare

raportor¹ (instrument) s. n., pl. raportoare

raportor² (persoană) s. m., pl. raportori

RAPORTOR s. 1. (înv.) raportator. (A fost desemnat ~ la congres.) 2. (MAT.) (înv.) transportator. (Cu ~ul se măsoară unghiurile.)

RAPORTOR s. 1. (înv.) raportator. (A fost desemnat ~ la congres.) 2. (MAT.) (înv.) transportator. (Cu ~ se măsoară unghiurile.)