12 definiții pentru rangă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RÁNGĂ, răngi, s. f. Bară de oțel folosită ca pârghie pentru ridicarea sau deplasarea unor obiecte grele sau la desfacerea unor pavaje. – Et. nec.

rangă1 sf [At: LB / V: (reg) rang sn (Pl: ~uri), ~glă, ~ncă / Pl: răngi, (reg) ~nge / E: nct] 1 Bară de oțel ascuțită la un capăt, servind ca pârghie pentru mișcarea obiectelor grele sau folosită când se sapă în pământ foarte adânc, când se desface un pavaj etc. Si: (reg) manelă, răzuș. 2 (Reg; îf ranglă) Bară lungă de fier, încovoiată la un capăt, cu care minerii desprind piatra. 3 (Reg) Ghionoi.

RÁNGĂ, răngi, s. f. Bară de fier, teșită la unul din capete, servind ca pârghie pentru ridicarea sau deplasarea unor obiecte grele sau la desfacerea unor pavaje. – Et. nec.

RÁNGĂ, răngi, s. f. Bară de fier ascuțită la unul dintre capete, servind ca pîrghie cînd se sapă în pămînturi foarte tari, cînd se desface un pavaj etc. Brebu era în mînă cu o rangă de fier. PAS, L. I 79.

RÁNGĂ răngi f. Unealtă constând dintr-o bară de oțel (teșită la un capăt), folosită ca pârghie la ridicarea sau la deplasarea unor corpuri grele; raz. /Orig. nec.

rángă f., pl. e și răngĭ (germ.?). Sud. Raz, lom, drug de fer cu un capăt lățit cu care se scot petrele din pavaj, se sparg ușile ș. a. V. daltă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rángă s. f., g.-d. art. rắngii; pl. răngi

rángă s. f., g.-d. art. răngii; pl. răngi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RÁNGĂ s. (TEHN.) (pop.) ștangă, (reg.) manelă, răzuș, (Transilv.) parângă. (A ridica ceva cu o ~.)

RANGĂ s. (TEHN.) (pop.) ștangă, (reg.) manelă, răzuș, (Transilv.) parîngă. (A ridica ceva cu o ~.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

rangă, răngi s. f. (vulg.) penis.

Intrare: rangă
substantiv feminin (F75)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rangă
  • ranga
plural
  • răngi
  • răngile
genitiv-dativ singular
  • răngi
  • răngii
plural
  • răngi
  • răngilor
vocativ singular
plural