rangă¹ sf [At: LB / V: (reg) rang sn (Pl: ~uri), ~glă, ~ncă / Pl: răngi, (reg) ~nge / E: nct] 1 Bară de oțel ascuțită la un capăt, servind ca pârghie pentru mișcarea obiectelor grele sau folosită când se sapă în pământ foarte adânc, când se desface un pavaj etc. Si: (reg) manelă, răzuș. 2 (Reg; îf ranglă) Bară lungă de fier, încovoiată la un capăt, cu care minerii desprind piatra. 3 (Reg) Ghionoi.