2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RANDALINA, randalinez, vb. I. Tranz. A imprima, prin deformare plastică, zimți, striuri, desene, motive ornamentale sau inscripții pe suprafața laterală a unei piese cilindrice, conice etc.; moletare[1] cu ajutorul randalinei. – Din germ. randalieren.

  1. Explicația ar trebui să folosească verbul a moleta. Această formulare se potrivește pentru s. f. randalinare. — gall

randalina vt [At: DLR / Pzi: ~nez / E: randalină] (Teh) A moleta.

RANDALINA, randalinez, vb. I. Tranz. A imprima, prin deformare plastică, zimți, striuri, desene, motive ornamentale sau inscripții pe suprafața laterală a unei piese cilindrice, conice etc.; moletare cu ajutorul randalinei. – Din germ. randalieren.

RANDALINA vb. I. tr. A moleta (1). [< cf. germ. randalieren].

RANDALINA vb. tr. a moleta (1). (după germ. randalieren)

RANDALINĂ, randaline, s. f. Moletă. – Din germ. Randaline.

RANDALINĂ, randaline, s. f. Moletă. – Din germ. Randaline.

randali sf [At: LTR2 / Pl: ~ne / E: ger Randaline] (Teh) Moletă.

RANDALI s.f. Moletă. [Cf. germ. Rändeline].

RANDALI s. f. moletă (1). (< germ. Randeline)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

randalina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. randalinez, 3 randalinea; conj. prez. 1 sg. să randalinez, 3 să randalineze

randalina (a ~) vb., ind. prez. 3 randalinea

randalina vb., ind. prez. 1 sg. randalinez, 3 sg. și pl. randalinea

randali s. f., g.-d. art. randalinei; pl. randaline

randali s. f., g.-d. art. randalinei; pl. randaline

randali s. f., g.-d. art. randalinei; pl. randaline

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: randalina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • randalina
  • randalinare
  • randalinat
  • randalinatu‑
  • randalinând
  • randalinându‑
singular plural
  • randalinea
  • randalinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • randalinez
(să)
  • randalinez
  • randalinam
  • randalinai
  • randalinasem
a II-a (tu)
  • randalinezi
(să)
  • randalinezi
  • randalinai
  • randalinași
  • randalinaseși
a III-a (el, ea)
  • randalinea
(să)
  • randalineze
  • randalina
  • randalină
  • randalinase
plural I (noi)
  • randalinăm
(să)
  • randalinăm
  • randalinam
  • randalinarăm
  • randalinaserăm
  • randalinasem
a II-a (voi)
  • randalinați
(să)
  • randalinați
  • randalinați
  • randalinarăți
  • randalinaserăți
  • randalinaseți
a III-a (ei, ele)
  • randalinea
(să)
  • randalineze
  • randalinau
  • randalina
  • randalinaseră
Intrare: randalină
randalină substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • randali
  • randalina
plural
  • randaline
  • randalinele
genitiv-dativ singular
  • randaline
  • randalinei
plural
  • randaline
  • randalinelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

randalina, randalinezverb

  • 1. A imprima, prin deformare plastică, zimți, striuri, desene, motive ornamentale sau inscripții pe suprafața laterală a unei piese cilindrice, conice etc.; moletare cu ajutorul randalinei. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

randali, randalinesubstantiv feminin

  • 1. Moletă. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: moletă
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.