radon sns [At: MDT / E: fr radon] Element chimic gazos cu proprietăți radioactive, obținut prin dezintegrarea radiului.

RADON s. n. Gaz radioactiv obținut prin dezintegrarea radiului.

RADON s.n. Element gazos radioactiv care ia naștere prin dezintegrarea radiului. [< fr. radon, cf. germ. Radon].

RADON s. n. element gazos radioactiv inert, prin dezintegrarea radiului. (< fr. radon)

RADON n. Gaz inert, radioactiv, incolor și inodor, întrebuințat în medicină și în tehnică. /<fr. radon

radon (element chimic) s. n.; simb. Rn

radon (element chimic) s. n.; simb. Rn

radon s. n., simb. Rn

RADÓN (< fr. {i}) s. n. Element chimic radioactiv (Rn; nr. at. 86, m. at. 222); gaz monoatomic din grupa gazelor nobile, care ia naștere șa dezintegrarea radiului. Se lichefiază la -61,8 °C și se solidifică la -71 °C. Descoperit (1900) de chimistul german Friedrich E. Dorn. Cel mai stabil izotop, Rn²²², are perioada de înjumătățire de 3,823 zile; se folosește în cercetarea științifică și în medicină. V. emanație (2).

Rn, simbol chimic pentru radon.

RADON s. (CHIM., FIZ.) emanație de radiu. (~ este un element chimic radioactiv.)

RADON s. (CHIM.) emanație de radiu. (~ este un element chimic radioactiv.)