8 definiții pentru radicivor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RADICIVÓR, -Ă, radicivori, -e, adj. Care mănâncă rădăcini. – Din fr. radicivore.

RADICIVÓR, -Ă, radicivori, -e, adj. Care mănâncă rădăcini. – Din fr. radicivore.

radicivor, ~ă a [At: DN2 / Pl: ~i, ~e / E: fr radicivore] Care mănâncă rădăcini (1).

RADICIVÓR, -Ă adj. Care mănâncă, se hrănește cu rădăcini. [< fr. radicivore, cf. lat. radix – rădăcină, vorare – a mânca].

RADICIVÓR, -Ă adj. care roade rădăcinile. (< fr. radicivore)

RADICIVÓR ~ă (~i, ~e) și substantival (despre animale) Care se hrănește cu rădăcini. /<fr. radicivore


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

radicivór adj. m., pl. radicivóri; f. radicivóră, pl. radicivóre

radicivór adj. m., pl. radicivóri; f. sg. radicivóră, pl. radicivóre


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

RADICI- „rădăcină”. ◊ L. radix, icis „rădăcină” > fr. radici-, engl. id. > rom. radici-.~col (v. -col1), adj., care crește sau care trăiește pe rădăcini; ~fer (v. -fer), adj., care poartă rădăcini; ~flor (v. -flor), adj., la care florile sînt generate de baza tulpinii; ~form (v. -form), adj., în formă de rădăcină; ~vor (v. -vor), adj., care roade sau care se hrănește cu rădăcini.

Intrare: radicivor
radicivor adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • radicivor
  • radicivorul
  • radicivoru‑
  • radicivo
  • radicivora
plural
  • radicivori
  • radicivorii
  • radicivore
  • radicivorele
genitiv-dativ singular
  • radicivor
  • radicivorului
  • radicivore
  • radicivorei
plural
  • radicivori
  • radicivorilor
  • radicivore
  • radicivorelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)