radiator sn [At: NICA, L. VAM. 207 / P: ~di-a~ / Pl: ~oare, (rar) ~i sm / E: fr radiateur] 1 Corp sau dispozitiv care emite radiații (2). 2 Ansamblu format din tuburi sau coloane tubulare prin care circulă aburi sau apă caldă într-o instalație de încălzire centrală. 3 (Îs) ~ electric Aparat electric de încălzire constituit dintr-unul sau mai multe rezistoare și dintr-un dispozitiv de reflectare a căldurii. 4 Dispozitiv care servește la răcirea motoarelor cu ardere internă. 5 Antenă de emisie reprezentând elementul activ al unui sistem de antene.

RADIATÓR, radiatoare, s. n. 1. Dispozitiv care servește la răcirea apei din circuitul de răcire al motoarelor cu combustie internă. Omul cu ochii cenușii se uita la Soliman, care-și încorda toate puterile... ca să desfacă bușonul radiatorului. DUMITRIU, N. 271. La tractorul lui Buciu nu găsi nimic în neregulă... La al lui Pitcoace însă se părea că radiatorul curge. MIHALE, O. 25. ♦ Sistem tehnic care emite radiații. Difuzoarele aparatelor de radiorecepție sînt radiatoare acustice. 2. (În expr.) Radiator electric = aparat electric de încălzire care transmite căldura prin radiație. 3. Corp de încălzire alcătuit din tuburi cu aripioare sau din coloane tubulare, prin care circulă aburii într-o instalație de încălzire centrală. Machi se lipise de radiatorul caloriferului, care-i pîrlise blana. BART, S. M. 105. – Pronunțat: -di-a-.

RADIATÓR s.n. 1. Aparat care servește la răcirea apei în motoarele cu ardere internă. 2. Sistem termic care emite radiații. ♦ Radiator electric = aparat electric de încălzire. 3. Corp de încălzire alcătuit din tuburi sau coloane tubulare prin care circulă un fluid încălzit, în scopul de a ceda căldură în mediul înconjurător. 4. Antenă de emisiune. [Pl. -oare. / < fr. radiateur, germ. Radiator].

RADIATÓR s. n. 1. parte din instalația de răcire sau de ungere a motoarelor cu ardere internă. 2. sistem termic care emite radiații. 3. corp de încălzire alcătuit din tuburi sau coloane tubulare prin care circulă un fluid încălzit, în scopul de a ceda căldură în mediul înconjurător. ♦ ~ electric = aparat electric de încălzire. 4. aparat emițător de unde acustice sau electromagnetice. (< fr. radiateur, germ. Radiator)

RADIATÓR ~oáre n. 1) Dispozitiv pentru răcirea apei sau a uleiului la motoarele cu ardere internă. 2) Bloc dintr-un sistem de încălzire centrală care constă din tuburi sau coloane tubulare, prin care circulă un fluid cald; calorifer. 3) Dispozitiv de răcire a tranzistoarelor. 4) Corp sau dispozitiv care elimină radiații. ◊ ~ electric aparat electric de încălzire a încăperilor. [Sil. -di-a-] /<fr. radiateur, germ. Radiator

radiator n. aparat servind a mări suprafața de radiare a unui tub, se întrebuințează mai ales pentru încălzitul caselor.

*radiatór n., pl. oare (d. radiez 1). Aparat compus dintr’o țeavă îndoită de maĭ multe orĭ ca să emită maĭ multă căldură la calorifere sau ca să servească de refrigerat la unele motoare mecanice.

cache-radiator s. n. (franțuzism) Mobilă care ascunde caloriferul ◊ „Posibilități noi de utilizare a ceramicii în interioare: cache-radiatoare, paravane.” Cont. 3 IV 64 p. 2 [pron. caș-radiatór] (din fr. cache-radiateur)

radiatór (-di-a-) s. n., pl. radiatoáre

radiatór s. n. (sil. -di-a-), pl. radiatoáre

radiator, pl. radiatoare

RADIATÓR s. calorifer. (Nu s-a încălzit ~ul.)

RADIATOR s. calorifer. (Nu s-a încălzit ~.)