2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RÁDAR, radare, s. n. Sistem de radiolocație în care, cu ajutorul unui tub catodic și al unei aparaturi anexe, se determină direcția și distanța la care se află diverse obiecte îndepărtate (avioane, obstacole etc.). ◊ Radar auto = aparat portabil destinat măsurării vitezei autovehiculelor care trec prin câmpul electromagnetic emis. [Acc. și: radár] – Din engl., fr. radar, germ. Radar.

radar sn [At: DN2 / Pl: ~e / A și: radar / E: eg, fr radar] 1 Aparat care emite unde electromagnetice și apoi le recepționează, după ce au fost reflectate de un obiect, folosit pentru a detecta și a localiza un obiect prin măsurarea timpului trecut între emisia și recepția undelor. 2 Sistem de detectare și de localizare folosit de radar (1). 3 (Îs) ~ auto Aparat portabil destinat măsurării vitezei autovehiculelor care trec prin câmpul electromagnetic emis.

RADÁR, radare, s. n. Aparat care emite unde electromagnetice și apoi le recepționează, după ce au fost reflectate de un obiect, folosit pentru a detecta și a localiza un obiect prin măsurarea timpului trecut între emisia și recepția undelor. ♦ Sistem de detectare și de localizare folosit de aparatul descris mai sus. Radar auto = aparat portabil destinat măsurării vitezei autovehiculelor care trec prin câmpul electromagnetic emis. [Acc. și: rádar] – Din engl., fr. radar, germ. Radar.

RADÁR, radare, s. n. Aparat care emite unde electromagnetice și apoi le recepționează după ce au fost reflectate de un obiect; este folosit (mai ales în navigația aeriană și maritimă) pentru a detecta și localiza un obiect prin măsurarea timpului trecut între emisia și recepția undelor. ♦ Sistem de detectare și localizare folosit de aparatul descris mai sus.

RADÁR s.n. Dispozitiv de detectare și de localizare a unor obstacole, obiective etc., bazat pe principiul reflectării undelor radioelectrice scurte și ultrascurte de către anumite obstacole. [< engl. radar < ra(dio) d(etecting) a(nd) r(anging) – detectare și reperare prin radio].

RADÁR s. n. aparat, instalație de detectare și localizare a unor obstacole, obiective etc., bazat pe principiul reflectării undelor radioelectrice scurte și ultrascurte de către anumite obstacole; radiolocator. (< engl., fr. radar)

RADÁR ~e n. 1) Instalație cu ajutorul căreia se detectează și se localizează obiecte îndepărtate prin emiterea unor unde radio; radiolocator. 2) Sistem de detectare-localizare care stă la baza acestei instalații. 3) Aparat care determină viteza de deplasare a unui autovehicul. /<fr. radar


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RADÁR s. (FIZ.) radiolocator, locator radio.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

RADAR radiolocator (v.).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

RADÁR (< fr., germ.; engl. ra[dio] d[etecting] a[nd] r[anging], „detectare și localizare prin radio”). s. n. Sistem de radiolocație în care, cu ajutorul unul tub catodic și al unei aparaturi anexe, se determină direcția și distanța la care se află diverse obiecte îndepărtate (avioane, obstacole etc.); se bazează pe emiterea unor unde radio și recepționarea acestora după reflectarea lor de către obiectul urmărit. Sin. radiolocator. Își are originea în opera experimentală a lui H. Hertz la sfârșitul anilor 1880. Primul r. a fost realizat în 1904 de germanul C. Hülsmeyer. În 1934, francezul Pierre David a experimentat cu succes un sistem de detectare electromagnetică a avioanelor. A fost dezvoltat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial; azi r. este folosit mult mai simplu, în identificarea și monitorizarea sateliților artificiali pe orbitele pământene, ca ajutor de navigație pentru avioane și vasele maritime și pentru controlul traficului aerian în jurul marilor aeroporturi; de asemenea, r. este folosit de poliția rutieră pentru a stabili viteza vehiculelor auto.

Intrare: radar
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • radar
  • radarul
  • radaru‑
plural
  • radare
  • radarele
genitiv-dativ singular
  • radar
  • radarului
plural
  • radare
  • radarelor
vocativ singular
plural
Intrare: radar
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • radar
  • radarul
  • radaru‑
plural
  • radare
  • radarele
genitiv-dativ singular
  • radar
  • radarului
plural
  • radare
  • radarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)