10 definiții pentru racletă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RACLETĂ, raclete, s. f. Lamă flexibilă de oțel care servește la curățarea sau la răzuirea unor suprafețe. – Din fr. raclette.
RACLETĂ, raclete, s. f. Lamă flexibilă de oțel care servește la curățarea sau la răzuirea unor suprafețe. – Din fr. raclette.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de nicksson
- acțiuni
racletă1 sf [At: DN3 / Pl: ~te / E: fr raclette] 1 (Teh) Lamă răzuitoare. 2 Lamă de oțel foarte subțire care îndepărtează excesul de cerneală de pe suprafața cilindrică a formei de tipar la mașinile de tipar adânc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RACLETĂ s.f. (Tehn.) Lamă răzuitoare. ♦ (Poligr.) Lamă de oțel foarte subțire care îndepărtează excesul de cerneală de pe suprafața cilindrică a formei de tipar la mașinile de tipar adînc. [< fr. raclette].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RACLETĂ s. f. (tehn.) lamă răzuitoare. ◊ lamă de oțel foarte subțire care îndepărtează excesul de cerneală de pe suprafața cilindrică a formei de tipar la mașinile de tipar adânc. (< fr. raclette)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
RACLETĂ ~e f. Unealtă folosită în operații de curățare sau de răzuire a unor suprafețe; răzuitor. /<fr. raclette
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
racletă (desp. ra-cle-) s. f., g.-d. art. racletei; pl. raclete
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
racletă (ra-cle-) s. f., g.-d. art. racletei; pl. raclete
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
racletă s. f. (sil. -cle-), pl. raclete
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RACLETĂ s. v. răzuitor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RACLETĂ s. (TEHN.) raclor, răzuitor.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: ra-cle-tă
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
racletă, racletesubstantiv feminin
- 1. Lamă flexibilă de oțel care servește la curățarea sau la răzuirea unor suprafețe. DEX '09 DEX '98 DN
- 1.1. Lamă de oțel foarte subțire care îndepărtează excesul de cerneală de pe suprafața cilindrică a formei de tipar la mașinile de tipar adânc. DN
-
etimologie:
- raclette DEX '09 DEX '98 DN