10 definiții pentru racletă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

racle2 sf vz rachetă

racle1 sf [At: DN3 / Pl: ~te / E: fr raclette] 1 (Teh) Lamă răzuitoare. 2 Lamă de oțel foarte subțire care îndepărtează excesul de cerneală de pe suprafața cilindrică a formei de tipar la mașinile de tipar adânc.

RACLÉTĂ, raclete, s. f. Lamă flexibilă de oțel care servește la curățarea sau la răzuirea unor suprafețe. – Din fr. raclette.

RACLÉTĂ, raclete, s. f. Lamă flexibilă de oțel care servește la curățarea sau la răzuirea unor suprafețe. – Din fr. raclette.

RACLÉTĂ s.f. (Tehn.) Lamă răzuitoare. ♦ (Poligr.) Lamă de oțel foarte subțire care îndepărtează excesul de cerneală de pe suprafața cilindrică a formei de tipar la mașinile de tipar adânc. [< fr. raclette].

RACLÉTĂ s. f. (tehn.) lamă răzuitoare. ◊ lamă de oțel foarte subțire care îndepărtează excesul de cerneală de pe suprafața cilindrică a formei de tipar la mașinile de tipar adânc. (< fr. raclette)

RACLÉTĂ ~e f. Unealtă folosită în operații de curățare sau de răzuire a unor suprafețe; răzuitor. /<fr. raclette


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

raclétă (ra-cle-) s. f., g.-d. art. raclétei; pl. racléte

raclétă s. f. (sil. -cle-), pl. racléte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RACLÉTĂ s. v. răzuitor.

RACLE s. (TEHN.) raclor, răzuitor.

Intrare: racletă
  • silabație: -cle-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • racle
  • racleta
plural
  • raclete
  • racletele
genitiv-dativ singular
  • raclete
  • racletei
plural
  • raclete
  • racletelor
vocativ singular
plural