11 definiții pentru racem


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

racem sn [At: BARASCH, I. N. 136/9 / Pl: ~e / E: fr racème, lat racemus] 1 Inflorescență în formă de ciorchine. 2 (Îs) ~ compus Panicul.

RACÉM, raceme, s. n. (Bot.) Inflorescență în formă de ciorchine; ciorchine. ◊ Racem compus = panicul. – Din fr. racème, lat. racemus.

RACÉM, raceme, s. n. (Bot.) Inflorescență în formă de ciorchine; ciorchine. ◊ Racem compus = panicul. – Din fr. racème, lat. racemus.

RACÉM, raceme, s. n. Tip de inflorescență caracterizat prin dezvoltarea axului principal, care se termină cu un mugur și de-a lungul căruia se înșiră numeroase flori; ciorchine.

RACÉM s.n. Inflorescență în formă de ciorchine. ♦ Racem compus = panicul. [< fr. racème, cf. lat. racemus].

RACÉM s. n. inflorescență în formă de ciorchine. ♦ ~ compus = panicul. (< fr. racème, lat. racemus)

RACÉM ~e n. Inflorescență în formă de ciorchine. /<fr. raceme, lat. racemus


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RACÉM s. 1. v. ciorchine. 2. racem compus v. panicul.

RACEM s. (BOT.) ciorchine, grapă. (~ este un tip de inflorescență.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

RACÉM (< fr.; {s} lat. racemus „ciorchine”) s. n. (BOT.) Inflorescență formată dintr-un ax principal lung pe care se inseră alternativ, la diferite nivele pediceli, florali aproximativ egali între ei ca lungime (ex. la salcâm, zambilă, lăcrămioară); ciorchine. ◊ R. compus = inflorescență alcătuită din mai multe r. simple așezate în lungul unui ax principal (ex. la vița de vie, castan).

Intrare: racem
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • racem
  • racemul
  • racemu‑
plural
  • raceme
  • racemele
genitiv-dativ singular
  • racem
  • racemului
plural
  • raceme
  • racemelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)