10 definiții pentru racem

RACÉM, raceme, s. n. (Bot.) Inflorescență în formă de ciorchine; ciorchine. ◊ Racem compus = panicul. – Din fr. racème, lat. racemus.

RACÉM, raceme, s. n. (Bot.) Inflorescență în formă de ciorchine; ciorchine. ◊ Racem compus = panicul. – Din fr. racème, lat. racemus.

RACÉM, raceme, s. n. Tip de inflorescență caracterizat prin dezvoltarea axului principal, care se termină cu un mugur și de-a lungul căruia se înșiră numeroase flori; ciorchine.

RACÉM s. 1. v. ciorchine. 2. racem compus v. panicul.

RACÉM s.n. Inflorescență în formă de ciorchine. ♦ Racem compus = panicul. [< fr. racème, cf. lat. racemus].

RACÉM s. n. inflorescență în formă de ciorchine. ♦ ~ compus = panicul. (< fr. racème, lat. racemus)

RACÉM ~e n. Inflorescență în formă de ciorchine. /<fr. raceme, lat. racemus


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

RACEM s. (BOT.) ciorchine, grapă. (~ este un tip de inflorescență.)

RACÉM (< fr.; {s} lat. racemus „ciorchine”) s. n. (BOT.) Inflorescență formată dintr-un ax principal lung pe care se inseră alternativ, la diferite nivele pediceli, florali aproximativ egali între ei ca lungime (ex. la salcâm, zambilă, lăcrămioară); ciorchine. ◊ R. compus = inflorescență alcătuită din mai multe r. simple așezate în lungul unui ax principal (ex. la vița de vie, castan).

Intrare: racem
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • racem
  • racemul
  • racemu‑
plural
  • raceme
  • racemele
genitiv-dativ singular
  • racem
  • racemului
plural
  • raceme
  • racemelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)