10 definiții pentru rabotor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RABOTÓR, rabotori, s. m. Muncitor calificat care lucrează la raboteză. – Din fr. raboteur.

RABOTÓR, rabotori, s. m. Muncitor calificat care lucrează la raboteză. – Din fr. raboteur.

rabotor sm [At: NOM. PROF. 22 / S și: ~teur / Pl: ~i / E: fr raboteur] Muncitor care lucrează la raboteză.

RABOTÓR, rabotori, s. m. Muncitor specializat în lucrul la raboteză.

RABOTÓR, -OÁRE s.m. și f. Lucrător la raboteză. [Cf. fr. raboteur].

RABOTÓR, -OÁRE s. m. f. lucrător la raboteză. (< fr. raboteur)

RABOTÓR ~i m. Muncitor care lucrează la raboteză. /<fr. raboteur

frezór-rabotór s. m. Muncitor cu dublă calificare, de frezor și de rabotor ◊ „Povestirea [...] a apărut în coloanele revistei însoțită de fotografia pe care am desprins-o atunci pe loc, fără remușcări, din legitimația de muncitor calificat, meseria frezor-rabotor. La câteva zile, revista Orizont îmi publică altă povestire [...]” Luc. 12 V 79 p. 3 (din frezor + rabotor)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: rabotor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rabotor
  • rabotorul
  • rabotoru‑
plural
  • rabotori
  • rabotorii
genitiv-dativ singular
  • rabotor
  • rabotorului
plural
  • rabotori
  • rabotorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)