15 definiții pentru rablă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RÁBLĂ, rable, s. f. (Fam. și depr.) 1. Lucru vechi, uzat sau de calitate proastă; vechitură. 2. Animal bătrân și slab; gloabă. 3. Om îmbătrânit și sleit de puteri, ramolit. – Cf. bg. hrăbla „ceva care este spart, rupt, care are lipsuri etc.”

RÁBLĂ, rable, s. f. (Fam. și depr.) 1. Lucru vechi, uzat sau de calitate proastă; vechitură. 2. Animal bătrân și slab; gloabă. 3. Om îmbătrânit și sleit de puteri, ramolit. – Cf. bg. hrăbla „ceva care este spart, rupt, care are lipsuri etc.”

rablă sf [At: LB / V: (reg) roab~, ~bilă / Pl: ~le / E: bg хръбла] 1 (Fam; dep) Lucru vechi și deteriorat Si: vechitură, (reg) răbăgie, roajbă. 2 (Fam; dep) Lucru de proastă calitate. 3 (Fig) Animal bătrân și slab Si: gloabă (4), mârțoagă, răpciugă. 4 (Dep) Om îmbătrânit și sleit de puteri. 4 (Reg) Celibatar bătrân. 5 (Reg) Om prost și leneș. 6 (Reg) Femeie decăzută.

RÁBLĂ, rable, s. f. (Familiar; adesea urmat de o determinare introdusă prin prep. «de» și indicînd numele lucrului la care se referă) 1. Lucru vechi, uzat, deteriorat, de calitate proastă; hîrb, hleab, vechitură. Am eu o rablă de pușcă... și tot aș bate eu în dihanie c-o încărcătură. SADOVEANU, O. VII 187. 2. Animal (mai ales cal) bătrîn și slab; mîrțoagă, gloabă. După ce încarcă căruța, înhamă la dînsa rabla lui de cal. ISPIRESCU, L. 373. Pe cînd sta... adîncit în negre gînduri, Făt-Frumos se pomeni că trece pe lîngă el o rablă de cal bătrîn, costeliv și pintenog. POPESCU, B. II 10. ♦ (Depreciativ) Om îmbătrînit, istovit, ramolit.

RÁBLĂ ~e f. 1) Lucru vechi și deteriorat; hleab. 2) fig. Animal bătrân și fără putere; gloabă. 3) fig. peior. Om bătrân și sleit de puteri. [Sil. -blă] /<bulg. hrăbla

rablă f. 1. mârțoagă: înhămă rabla lui de cal ISP.; 2. fig. om uzat. [Origină necunoscută].

ráblă f., pl. e (bg. hŭrbel, dial. ŭrbel și rabúl, hîrb. V. hîrb). Lucru (obĭect, mobilă), om saŭ vită uzată: o rablă de cuțit, de bicicletă, de căruță; niște rable de cĭobote, aĭ ajuns o rablă, o rablă de cal. V. bleah, hleab, bulicher, gĭoablă, gĭoarsă, cĭorsac; drîglă, gloabă, mîrțoagă, hodoroagă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rablă (fam.) (ra-blă) s. f., g.-d. art. rablei; pl. rable

ráblă s. f. (sil. -blă), g.-d. art. ráblei; pl. ráble

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RÁBLĂ s. v. gloabă, mârțoagă.

RABLĂ s. rugină, ruginitură, vechitură, (reg.) răbăgie, roajbă. (O ~ de pușcă.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ráblă (ráble), s. f.1. Hîrb, obiect stricat. – 2. Gloabă, mîrțoagă. Origine incertă. Trebuie să fie pus în legătură cu sb. rabatno „în stare proastă”, rabljenje „uz”; dar lipsește veriga apropiată. Legătură cu săs. Rabel „pleavă, praf” (Drăganu, Dacor., IV, 773) pare mai puțin probabilă. – Der. răblări, vb. (a se ponosi; a se uza); rablagiu, s. m. (hodorog), cu suf. -giu; rablagi, vb. (a se strica, a se deteriora), de la cuvîntul anterior (după Graur, BL, XIV, 110, prin contaminare cu damblagi).

RÁBLĂ, ráble, s. f. ~ (etim. incertă; relaționat cu sb. rabatno = în stare proastă și rabljenje = purtare, folosire, dar lipsește veriga de legătură; relație mai puțin probabilă cu săs. Rabel = ilice [lat. ilex]; tescovină, borhot)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

rablă, rable s. f. (peior.) 1. vechitură, lucru vechi, uzat sau de proastă calitate 2. gloabă, animal bătrân și slab 3. ramolit, om îmbătrânit și sleit de puteri

Intrare: rablă
  • silabație: ra-blă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rablă
  • rabla
plural
  • rable
  • rablele
genitiv-dativ singular
  • rable
  • rablei
plural
  • rable
  • rablelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rablă, rablesubstantiv feminin

familiar depreciativ
  • 1. Lucru vechi, uzat sau de calitate proastă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Am eu o rablă de pușcă... și tot aș bate eu în dihanie c-o încărcătură. SADOVEANU, O. VII 187. DLRLC
  • 2. Animal bătrân și slab. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote După ce încarcă căruța, înhamă la dînsa rabla lui de cal. ISPIRESCU, L. 373. DLRLC
    • format_quote Pe cînd sta... adîncit în negre gînduri, Făt-Frumos se pomeni că trece pe lîngă el o rablă de cal bătrîn, costeliv și pintenog. POPESCU, B. II 10. DLRLC
  • 3. Om îmbătrânit și sleit de puteri, ramolit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • cf. limba bulgară hrăbla „ceva care este spart, rupt, care are lipsuri etc.” DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.