răbar² sn vz răvar

răbar¹ sm vz râbar

răvac² sn vz răvar

răval sn vz răvar

răvar sn [At: JIPESCU, O. 49 / V: (reg) răbar, ~ac, ~al, ~vor, râval, rivăr / Pl: ~e, ~uri / E: ns cf răvaș] 1 Bucată de lemn cu crestături adânci cu ajutorul căreia se sfărâmă cașul dospit pentru a putea fi frământat Si: (reg) crestălău, meredeu, raz¹ (5), răboj (16), răzător¹ (5). 2 Lemn crestat cu care, conform unei tradiții populare, sunt chinuiți câinii în anumite zile ale anului. 3 (Reg) Răboj (1). 4 (Reg) Vas de lut sau de tinichea, având fundul prevăzut cu găurele prin care se trec legumele pentru a fi făcute pireu Si: strecurătoare, (reg) ciurel (1), găurar (3), râușor (3). 5 Presă manuală care se întrebuințează la stoarcerea unturii din jumări. 6 (Reg) Vas de lemn în care ciobanii frământă brânza sau urda. 7 (Reg) Vas de lemn în care se spală carnea. 8 (Trs) Vas de pământ sau de tuci, în care se pregătesc mâncărurile Si: oală. 9 (Trs) Ghiveci de flori.

răvor² sn vz răvar

râbar sm [At: LB / V: (reg) hărb~, lib~, răb~, rib~ / Pl: ~i / E: bg рыбар, rs рыбарь, ucr рибарь] 1 Pasăre din ordinul pescărușilor, asemănătoare cu rândunica, care trăiește pe malul mării și se hrănește cu pești mici Si: chirighiță (1), rândunică (7)-de-mare (Stema hirundo). 2 (Orn; Trs) Pescărel (Cinclus cinclus).

râval sn vz răvar

ribar sm vz râbar

rivăr sn vz răvar

rîbár s.m. (ornit.) Pasăre din ordinul pescărușilor, asemănătoare cu rîndunica, ce trăiește pe malul mării și se hrănește cu pești (Sterna hirundo); rîndunică-de-mare. • pl. -i. și (reg.) răbár, ribár, libár s.m. / <bg. рuбар, rus. рыбак, ucr. рuбак.

CRESTEZ (pl. -ze) sn. 1 Crestătură, dăltuitură făcută într’un lemn: au ridicat căldarea pe un par cu ~e multe, ca o cujbă (LUNG.) ¶ 2 Olten. (VÎRC.) 🐑 = RĂVAR [cresta].

RĂVAR, răvare, s. n. 1. Băț crestat cu care se frămîntă la stînă urda sau cașul dospit. 2. Oală de lut, cu fundul prevăzut cu găurele, folosită în bucătărie la strecuratul legumelor. 3. (Regional) Ghiveci de flori. (Atestat în forma revar) Dragostea de fată-mare, Ca garoafa din revare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 17. – Variantă: revar s. n.

REVAR s. n. v. răvar.

răvar n. 1. scurtătură de lemn crestat cu care se freacă brânza; 2. strecurătoare de mazăre fiartă; 3. ciubăraș de spălat carne; 4. ghiveciu de flori. [Și răvor: origină necunoscută].

răvor n. V. răvar.

râbar m. rândunică de mare (Sterna). [Slav. RYBARĬ, pescar, pasărea hrănindu-se cu peștișori].

răvár n., pl. e (sîrb. rovar, d. rovati, a zmulge; rus. rvatĭ, vsl. rŭvati. V. uriĭoc). Munt. Zăvodar, lemn crestat pe care se frămîntă cașu ca să facĭ brînză. Bucov. Vas cu multe găurĭ saŭ strecurătoare în care se zdrobește mazărea feartă ca să ĭasă mezu și să rămîĭe cojile. Trans. Ghivecĭ, glastră, saxîĭe (oală de florĭ).

răvar (reg.) s. n., pl. răvare

râbar s. m., pl. râbari

răvar (reg.) s. n., pl. răvare

râbar s. m., pl. râbari

răvar s. n., pl. răvare

râbar s. m., pl. râbari

răvar (răvare), s. n. – 1. Masă de stors zerul, scîndură cu jgheab pentru a presa brînza. – 2. Strecurătoare de brînză, vas de lut cu fundul găurit. – 3. Ghiveci de flori. – 4. Bucată de lemn cu crestături pentru presat brînza. Sb. rovar (Candrea), din sl. rovŭ „crestătură”, cf. răboj, răvaș.

RĂVAR s. v. cratiță, ghiveci, glastră, oală, strecurătoare.

RĂVAR s. (reg.) brânzar, creastă, crestălău, meredeu, raz, răboj, răzător. (~ pentru frământat cașul.)

RÂBAR s. v. pescăruș.

RÂBAR s. v. pescar, pescărel, pescăruș.

răvar s. v. CRATIȚĂ. GHIVECI. GLASTRĂ. OALĂ. STRECURĂTOARE.

RĂVAR s. (reg.) brînzar, creastă, crestălău, meredeu, raz, răboj, răzător. (~ pentru frămîntat cașul.)

rîbar s. v. PESCAR. PESCĂREL. PESCĂRUȘ.

RÎBAR s. (ORNIT.; Sterna hirundo) chirighiță, pescăruș, (reg.) pescar, pescăriță, rîndunică-de-mare.