2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

rașcheta vt [At: DM / Pzi: ~tez / E: rașchetă] 1 A curăța de vopsea sau de mgină o suprafață metalică, cu ajutorul rașchetei (1). 2 A răzui parchetul. 3 A netezi cu rașcheta (3) o tencuială.

RAȘCHETÁ, rașchetez, vb. I. Tranz. 1. A curăța de vopsea sau de rugină o piesă de metal sau un vas, cu ajutorul rașchetei (1). 2. A netezi cu rașcheta (2) o tencuială. 3. A rade parchetul cu rașcheta (4), pentru a-l curăța. – Din rașchetă.

RAȘCHETÁ, rașchetez, vb. I. Tranz. 1. A curăța de vopsea sau de rugină o piesă de metal sau un vas, cu ajutorul rașchetei (1). 2. A netezi cu rașcheta (2) o tencuială. 3. A rade parchetul cu rașcheta (4), pentru a-l curăța. – Din rașchetă.

RAȘCHETÁ vb. I. tr. A curăța o piesă metalică, un parchet cu rașcheta. ♦ A freca o tencuială cu rașcheta pentru a-i da un aspect neted. [< rașchetă].

RAȘCHETÁ vb. tr. 1. a curăța o piesă metalică, un parchet etc. cu ajutorul rașchetei. 2. a netezi cu rașcheta (2) o tencuială. (< rașchetă)

A RAȘCHETÁ ~éz tranz. (tencuială, parchet, obiecte de metal etc.) A prelucra cu ajutorul unei rașchete. /Din rașchetă

rașche sf [At: CADE / V: rasc~ / Pl: ~te / E: it raschietto, ger Raskette] 1 Daltă încovoiată cu care se rade vopseaua și rugina de pe o suprafață metalică. 2 Răzuitor pentru parchet. 3 Unealtă în formă de perie având cuie în loc de peri, care servește la netezirea tencuielii.

RAȘCHÉTĂ, rașchete, s. f. 1. Daltă încovoiată cu care se rade vopseaua și rugina de pe o piesă metalică sau de pe un vas. 2. Perie având cuie în loc de peri, care servește la rașchetarea tencuielilor. 3. Unealtă în formă de perie de bordaj, la care perii sunt înlocuiți cu o bucată prismatică de cauciuc, folosită la curățarea punții. 4. Răzuitor pentru parchet. – Din it. raschetto.

RAȘCHÉTĂ, rașchete, s. f. 1. Daltă încovoiată cu care se rade vopseaua și rugina de pe o piesă metalică sau de pe un vas. 2. Perie având cuie în loc de peri și care servește la rașchetarea tencuielilor. 3. Unealtă în formă de perie de bordaj, la care perii sunt înlocuiți cu o bucată prismatică de cauciuc, folosită la curățarea punții. 4. Răzuitor pentru parchet. – Din it. raschetto.

RAȘCHÉTĂ s.f. 1. Daltă încovoiată cu care se răzuiește parchetul sau vopseaua de pe piesele metalice ce urmează să fie vopsite din nou ori se curăță scoicile și vegetația depuse pe bordajul carenei vaselor. 2. Unealtă în formă de perie, folosită la rașchetarea tencuielilor. [< germ. Raskette, cf. it. raschietto].

RAȘCHÉTĂ s. f. 1. obiect în formă de daltă încovoiată cu care se răzuiește parchetul sau vopseaua de pe piesele metalice ce urmează să fie revopsite, ori se curăță bordajul navelor. 2. unealtă în formă de perie, la rașchetarea tencuielilor. (< fr. raschietto)

RAȘCHÉTĂ ~e f. 1) Unealtă în formă de daltă încovoiată, folosită la răzuirea unor obiecte de metal ruginite sau vopsite. 2) Unealtă formată dintr-o lamă de oțel, cu mâner, folosită pentru răzuirea parchetului; țicling. 3) Perie având cuie în loc de peri, cu care se imprimă șanțuri mici (și dese) pe o tencuială proaspătă. /<it. raschietto, germ. Raskette


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rașchetá (a ~) vb., ind. prez. 3 rașcheteáză

rașchetá vb., ind. prez. 1 sg. rașchetéz, 3 sg. și pl. rașcheteáză

rașchétă s. f., g.-d. art. rașchétei; pl. rașchéte

rașchétă s. f., pl. rașchéte


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

rașchétă (rașchéte), s. f. – Răzuitoare. It. raschietto (Candrea).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

RAȘCHÉTĂ (< it.) s. f. 1. (TEHN.) Unealtă de forma unei bare plate din oțel, cu unul sau cu ambele capete ascuțite și îndoite la 90°, folosită la răzuit. 2. (NAV.) Unealtă în formă de perie de bordaj, la care perii sunt înlocuiți cu o bucată prismatică de cauciuc, folosită la curățirea punții. 3. (CONSTR.) Unealtă în formă de perie la care perii sunt înlocuiți cu cuie, folosită pentru a fasona, pe tencuieli proaspete, șanțuri mici, dese, dispuse regulat.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

rașcheta, rașchetez I. v. t. (intl.) 1. a desfigura (pe cineva). 2. (pol.) a-i proba (unui infractor) toate faptele penale de care se face vinovat. 3. a prinde, a aresta, a închide. II. v. r. (glum.) a se tăia din greșeală cu lama în timpul rasului.

Intrare: rașcheta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rașcheta
  • rașchetare
  • rașchetat
  • rașchetatu‑
  • rașchetând
  • rașchetându‑
singular plural
  • rașchetea
  • rașchetați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rașchetez
(să)
  • rașchetez
  • rașchetam
  • rașchetai
  • rașchetasem
a II-a (tu)
  • rașchetezi
(să)
  • rașchetezi
  • rașchetai
  • rașchetași
  • rașchetaseși
a III-a (el, ea)
  • rașchetea
(să)
  • rașcheteze
  • rașcheta
  • rașchetă
  • rașchetase
plural I (noi)
  • rașchetăm
(să)
  • rașchetăm
  • rașchetam
  • rașchetarăm
  • rașchetaserăm
  • rașchetasem
a II-a (voi)
  • rașchetați
(să)
  • rașchetați
  • rașchetați
  • rașchetarăți
  • rașchetaserăți
  • rașchetaseți
a III-a (ei, ele)
  • rașchetea
(să)
  • rașcheteze
  • rașchetau
  • rașcheta
  • rașchetaseră
Intrare: rașchetă
rașchetă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rașche
  • rașcheta
plural
  • rașchete
  • rașchetele
genitiv-dativ singular
  • rașchete
  • rașchetei
plural
  • rașchete
  • rașchetelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

rașchetă

  • 1. Daltă încovoiată cu care se rade vopseaua și rugina de pe o piesă metalică sau de pe un vas.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Perie având cuie în loc de peri, care servește la rașchetarea tencuielilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • diferențiere Perie având cuie în loc de peri, cu care se imprimă șanțuri mici (și dese) pe o tencuială proaspătă.
      surse: NODEX
  • 3. Unealtă în formă de perie de bordaj, la care perii sunt înlocuiți cu o bucată prismatică de cauciuc, folosită la curățarea punții.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 4. Răzuitor pentru parchet.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX sinonime: țiglină

etimologie: