2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

răzjudeca [At: COD. VOR. 60/3 / V: răj~, (reg) ~dica / S și: răsj~ / Pzi: ~judec / E: răz- + judeca] 1 vt (Fșa) A judeca din nou. 2 vt A reflecta bine. 3 vi A pune la îndoială. 4 vi A comenta (4). 5 vi A răstălmăci (2).

RĂZJUDECÁ, răsjúdec, vb. I. Tranz. A supune în repetate rânduri judecății, a reflecta din nou sau în repetate rânduri asupra unei probleme. – Pref. răz- + judeca.

RĂZJUDECÁ, răzjúdec, vb. I. Tranz. A supune în repetate rânduri judecății, a reflecta din nou sau în repetate rânduri asupra unei probleme. – Răz- + judeca.

RĂZJUDECÁ, răzjúdec, vb. I. Tranz. (Rar) A supune din nou judecății; a judeca, a reflecta din nou sau în repetate rînduri asupra unei probleme. (Cu pronunțare regională) Cu mintea sa răzjudicase drept ceea ce pe scenă judicase rău cu ochii și cu auzul. ODOBESCU, S. II 537.

răzjúdec v. tr. (după vsl. raz-soditi). Vechĭ. Judec ĭar, judec mult (atent). Judec alt-fel. – Și răjudec. Cp. cu răzgîndesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

răzjudecá (a ~) vb., ind. prez. 3 răzjúdecă

răzjudecá vb., ind. prez. 1 sg. răzjúdec, 3 sg. și pl. răzjúdecă

Intrare: răzjudecare
răzjudecare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răzjudecare
  • răzjudecarea
plural
  • răzjudecări
  • răzjudecările
genitiv-dativ singular
  • răzjudecări
  • răzjudecării
plural
  • răzjudecări
  • răzjudecărilor
vocativ singular
plural
Intrare: răzjudeca
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răzjudeca
  • răzjudecare
  • răzjudecat
  • răzjudecatu‑
  • răzjudecând
  • răzjudecându‑
singular plural
  • răzjudecă
  • răzjudecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răzjudec
(să)
  • răzjudec
  • răzjudecam
  • răzjudecai
  • răzjudecasem
a II-a (tu)
  • răzjudeci
(să)
  • răzjudeci
  • răzjudecai
  • răzjudecași
  • răzjudecaseși
a III-a (el, ea)
  • răzjudecă
(să)
  • răzjudece
  • răzjudeca
  • răzjudecă
  • răzjudecase
plural I (noi)
  • răzjudecăm
(să)
  • răzjudecăm
  • răzjudecam
  • răzjudecarăm
  • răzjudecaserăm
  • răzjudecasem
a II-a (voi)
  • răzjudecați
(să)
  • răzjudecați
  • răzjudecați
  • răzjudecarăți
  • răzjudecaserăți
  • răzjudecaseți
a III-a (ei, ele)
  • răzjudecă
(să)
  • răzjudece
  • răzjudecau
  • răzjudeca
  • răzjudecaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)