2 intrări
8 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RĂZJUDECÁ, răsjúdec, vb. I. Tranz. A supune în repetate rânduri judecății, a reflecta din nou sau în repetate rânduri asupra unei probleme. – Pref. răz- + judeca.
răzjudeca [At: COD. VOR. 60/3 / V: răj~, (reg) ~dica / S și: răsj~ / Pzi: ~judec / E: răz- + judeca] 1 vt (Fșa) A judeca din nou. 2 vt A reflecta bine. 3 vi A pune la îndoială. 4 vi A comenta (4). 5 vi A răstălmăci (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RĂZJUDECÁ, răzjúdec, vb. I. Tranz. A supune în repetate rânduri judecății, a reflecta din nou sau în repetate rânduri asupra unei probleme. – Răz- + judeca.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RĂZJUDECÁ, răzjúdec, vb. I. Tranz. (Rar) A supune din nou judecății; a judeca, a reflecta din nou sau în repetate rînduri asupra unei probleme. (Cu pronunțare regională) Cu mintea sa răzjudicase drept ceea ce pe scenă judicase rău cu ochii și cu auzul. ODOBESCU, S. II 537.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răzjúdec v. tr. (după vsl. raz-soditi). Vechĭ. Judec ĭar, judec mult (atent). Judec alt-fel. – Și răjudec. Cp. cu răzgîndesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
răzjudeca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. răzjudec, 2 sg. răzjudeci, 3 răzjudecă; conj. prez. 1 sg. să răzjudec, 3 să răzjudece
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
răzjudeca (a ~) vb., ind. prez. 3 răzjudecă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
răzjudecá vb., ind. prez. 1 sg. răzjúdec, 3 sg. și pl. răzjúdecă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT14) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
răzjudeca, răzjudecverb
- 1. A supune în repetate rânduri judecății, a reflecta din nou sau în repetate rânduri asupra unei probleme. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cu mintea sa răzjudicase drept ceea ce pe scenă judicase rău cu ochii și cu auzul. ODOBESCU, S. II 537. DLRLC
-
etimologie:
- Prefix răz- + judeca. DEX '09