2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂZGÂIÁT, -Ă, răzgâiați, -te, adj. Exagerat de alintat; prost crescut; răsfățat. ♦ Fig. (Rar) Desfătat, satisfăcut. [Var.: râzgâiát, -ă adj.] – V. răzgâia.

răzgâiat, ~ă a [At: CR (1846), 962/11 / V: (reg) ~găi~, ~gâi~, ~it, râzgăi~, râz~, râzgâit / S și: răsg~ / Pl: ~ați, ~e / E: răzgâia] 1 Exagerat de alintat. 2 Prost crescut. 3 (Fig; rar) Satisfăcut. 4 (Fig; rar) Îmbuibat.

RĂZGÂIÁT, -Ă, răzgâiați, -te, adj. Exagerat de alintat; prost crescut; răsfățat. ♦ Fig. (Rar) Desfătat, satisfăcut. [Pr.: -gâ-iat.Var.: Râzgâiát, -ă adj.] – V. răzgâia.

RĂZGÂIÁ, răzgấi, vb. I. Tranz. A alinta peste măsură, a satisface capriciile cuiva; a răsfăța. [Var.: râzgâiá vb. I] – Din bg. razgaljam.

RÂZGÂIÁ vb. I v. răzgâia.

RÂZGÂIÁT, -Ă adj. v. răzgâiat.

RÂZGÂIÁT, -Ă adj. v. răzgâiat.

răzgâia [At: PANN, Ș.I. 42/15 / V: (reg) răzgăi, ~găia, ~âi, râș~ (Pzi: răzgăiesc), râzgăi / Pzi: răzgâi / E: bg разгаля] 1-2 vtr A (se) alinta peste măsură. 3 vt A satisface toate capriciile cuiva.

răzgâit, ~ă a vz răzgăiat

RĂZGÂIÁ, răzgấi, vb. I. Tranz. A alinta peste măsură, a satisface capriciile cuiva; a răsfăța. [Pr.: -gâ-ia.Var.: râzgâiá vb. I] – Din bg. razgaljam.

RĂZGÎIÁ, răzgî́i, vb. I. Tranz. A alinta peste măsură; a răsfăța. E neputincios a veni în ajutorul prăpăditului pe care femeia îl răzgîiase o vreme și-l urgisea acum. PAS, L. I 46. Iată și d-ta... iar îl răzgîi, o să ți se suie în cap. DELAVRANCEA, la CADE. Tata... ne ducea-n brațe, mama... ne răzgîia. MACEDONSKI, O. I 10.

RĂZGÎIÁT, -Ă, răzgîiați, -te, adj. Alintat, răsfățat. Boala m-a schimbat în copil răzgîiat. DELAVRANCEA, O. II 361. ♦ Fig. (Neobișnuit) Desfătat, satisfăcut; îmbuibat. Pe cîmpul de bătălie vede mereu moartea răzgîiată trăgîndu-și fără milă danțul prin vecini. ODOBESCU, S. III 595.

A RĂZGÂIÁ răzgâi intranz. (mai ales copii) A alinta peste măsură; a răsfăța; a alinta. /<bulg. razgalja

răsgăì v. a răsfăța peste măsură. [Serb. RAZGOYITI, a crește bine (un copil)].

răzgî́ĭ și rîzgî́ĭ, a -iá v. tr. (sîrb. razgojiti, a educa bine. V. o-goĭesc). Vest. Fam. Răsfăț, alint: nu e bine să răzgîĭ prea tare copiiĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

răzgâiá (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. răzgấi, 3 răzgấie, 1 pl. răzgâiém, 2 pl. răzgâiáți; ger. răzgâínd; part. răzgâiát

răzgâiá vb., ind. prez. 1 sg. răzgâi, 3 sg. și pl. răzgâie

răzgîia (ind. prez. 1 sg. răzgîi, 3 sg. și pl. răzgîie)

răzgâiu, -gâie 3, -gâiem 1 pl., -gâiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

arată toate definițiile

Intrare: răzgâiat
răzgâiat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răzgâiat
  • răzgâiatul
  • răzgâiatu‑
  • răzgâia
  • răzgâiata
plural
  • răzgâiați
  • răzgâiații
  • răzgâiate
  • răzgâiatele
genitiv-dativ singular
  • răzgâiat
  • răzgâiatului
  • răzgâiate
  • răzgâiatei
plural
  • răzgâiați
  • răzgâiaților
  • răzgâiate
  • răzgâiatelor
vocativ singular
plural
râzgâiat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • râzgâiat
  • râzgâiatul
  • râzgâiatu‑
  • râzgâia
  • râzgâiata
plural
  • râzgâiați
  • râzgâiații
  • râzgâiate
  • râzgâiatele
genitiv-dativ singular
  • râzgâiat
  • râzgâiatului
  • râzgâiate
  • râzgâiatei
plural
  • râzgâiați
  • râzgâiaților
  • râzgâiate
  • râzgâiatelor
vocativ singular
plural
Intrare: răzgâia
verb (VT104)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răzgâia
  • răzgâiere
  • răzgâiat
  • răzgâiatu‑
  • răzgâind
  • răzgâindu‑
singular plural
  • răzgâie
  • răzgâiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răzgâi
(să)
  • răzgâi
  • răzgâiam
  • răzgâiai
  • răzgâiasem
a II-a (tu)
  • răzgâi
(să)
  • răzgâi
  • răzgâiai
  • răzgâiași
  • răzgâiaseși
a III-a (el, ea)
  • răzgâie
(să)
  • răzgâie
  • răzgâia
  • răzgâie
  • răzgâiase
plural I (noi)
  • răzgâiem
(să)
  • răzgâiem
  • răzgâiam
  • răzgâiarăm
  • răzgâiaserăm
  • răzgâiasem
a II-a (voi)
  • răzgâiați
(să)
  • răzgâiați
  • răzgâiați
  • răzgâiarăți
  • răzgâiaserăți
  • răzgâiaseți
a III-a (ei, ele)
  • răzgâie
(să)
  • răzgâie
  • răzgâiau
  • răzgâia
  • răzgâiaseră
verb (VT104)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • râzgâia
  • râzgâiere
  • râzgâiat
  • râzgâiatu‑
  • râzgâind
  • râzgâindu‑
singular plural
  • râzgâie
  • râzgâiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • râzgâi
(să)
  • râzgâi
  • râzgâiam
  • râzgâiai
  • râzgâiasem
a II-a (tu)
  • râzgâi
(să)
  • râzgâi
  • râzgâiai
  • râzgâiași
  • râzgâiaseși
a III-a (el, ea)
  • râzgâie
(să)
  • râzgâie
  • râzgâia
  • râzgâie
  • râzgâiase
plural I (noi)
  • râzgâiem
(să)
  • râzgâiem
  • râzgâiam
  • râzgâiarăm
  • râzgâiaserăm
  • râzgâiasem
a II-a (voi)
  • râzgâiați
(să)
  • râzgâiați
  • râzgâiați
  • râzgâiarăți
  • râzgâiaserăți
  • râzgâiaseți
a III-a (ei, ele)
  • râzgâie
(să)
  • râzgâie
  • râzgâiau
  • râzgâia
  • râzgâiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)