2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂZĂTÚRĂ, răzături, s. f. 1. Faptul de a (se) rade; bărbierit 2. Urmă lăsată pe un obiect după ce a fost ras; ștersătură făcută cu guma pe hârtie. 3. (În forma răzătură) Ceea ce rezultă din raderea unui obiect. [Var.: răsătúră s. f.] – Rade + suf. -ătură.

RĂZĂTÚRĂ, răzături, s. f. 1. Faptul de a (se) rade; bărbierit. 2. Urmă lăsată pe un obiect după ce a fost ras; ștersătură făcută cu guma pe hârtie. 3. Ceea ce rezultă din raderea unui obiect. [Var.: răsătúră s. f.] – Rade + suf. -ătură.

RĂZĂTÚRĂ, răzături, s. f. Răsătură.

RĂZĂTÚRĂ ~i f. 1) Urmă lăsată pe un obiect după ce a fost ras. 2) Ștersătură făcută cu guma pe hârtie. [G.-D. răzăturii; Var. răsătură] /a rade + suf. ~ătură

răzătură f. 1. efectul răzuirii; 2. bucată de piele pe care se rade.

răzătúră f., pl. ĭ. Lucru ras, lucru trecut pin răzătoare: răzătură de hrean, de gutuĭe. V. răsură 2 și raz 1.

RĂSĂTÚRĂ s. f. v. răzătură.

RĂSĂTÚRĂ s. f. v. răzătură.

răsătu sf [At: URICARIUL, VIII, 202 / V: rază~, (reg) răzâturi sfp / Pl: ~ri / E: rade + -ătură] 1 Îndepărtare (cu un instrument) a unui strat subțire de pe un obiect. 2 (Spc) Ștersătură făcută într-un text scris. 3 (Pex) Locul care a fost ras2 (1). 4 Ras1 (1). 5 Înlăturare a acelei părți din conținutul unui vas, care depășește în înălțime marginile vasului. 6 (Ccr; șîf razătură) Ceea ce rezultă din raderea (2) unui obiect. 7 (Spc) Aluat ras2 (1) de pe vasul în care s-a frământat pâine Si: (reg) răsunoi (1), răzălitură, răzuitură (2), rosuri1 (14). 8 (Reg; lpl) Frecăței.

RĂSĂTÚRĂ, răsături, s. f. 1. Faptul de a rade; p. ext. locul de pe care s-a ras ceva, (în special) ștersătură făcută cu guma pe o hîrtie. 2. Ceea ce rezultă din raderea unui obiect, fărîmătură: răzătură. Luă cuțitul, rase sîngele de pe podele și aruncă răsăturile în apropierea lemnelor. SLAVICI, N. II 45. 3. Acțiunea de a (se) bărbieri; ras. Punea d. Naie pecetea pe o bucată de hîrtie ori de mucava, și pe urmă la fiecare răsătură trăgeam cu cerneală o dungă, pînă se făcea douăsprece. CARAGIALE, O. I 134.

răsătúră f., pl. ĭ (d. ras). Loc ras pe hîrtie, ștersătură: a scrie fără răsăturĭ. Acțiunea de a rade banița plină (a o netezi). Fam. Iron. Acțiunea de a rade, de a învinge pin vorbă saŭ pin procedură. Răzuitură, răzătură: răsătură de hrean.

răzuitúră f., pl. ĭ. Lucru răzuit (trecut pin răzătoare): răzuitura de hrean. – Și răzătură și răsătură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

răzătúră/răsătúră (rezultatul acțiunii de a rade) s. f., g.-d. art. răzătúrii/răsătúrii; pl. răzătúri/răsătúri

răzătúră/răsătúră (rezultatul acțiunii) s. f., g.-d. art. răzătúrii /răsătúrii; pl. răzătúri /răsătúri

răsătúră1 (acțiunea de a rade, locul ras) s. f., g.-d. art. răsătúrii; pl. răsătúri

răsătúră2 (rezultatul acțiunii de a rade) v. răzătúră

răsătúră (acțiunea de a rade, locul care a fost ras) s. f., g.-d. art. răsătúrii; pl. răsătúri

răsătúră (rezultatul acțiunii) v. răzătură


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RĂSĂTÚRĂ s. v. bărbierit, ras.

arată toate definițiile

Intrare: răzătură
răzătură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: răzătură / răsătură
răzătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răzătu
  • răzătura
plural
  • răzături
  • răzăturile
genitiv-dativ singular
  • răzături
  • răzăturii
plural
  • răzături
  • răzăturilor
vocativ singular
plural
răsătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răsătu
  • răsătura
plural
  • răsături
  • răsăturile
genitiv-dativ singular
  • răsături
  • răsăturii
plural
  • răsături
  • răsăturilor
vocativ singular
plural