răsătură sf [At: URICARIUL, VIII, 202 / V: rază~, (reg) răzâturi sfp / Pl: ~ri / E: rade + -ătură] 1 Îndepărtare (cu un instrument) a unui strat subțire de pe un obiect. 2 (Spc) Ștersătură făcută într-un text scris. 3 (Pex) Locul care a fost ras² (1). 4 Ras¹ (1). 5 Înlăturare a acelei părți din conținutul unui vas, care depășește în înălțime marginile vasului. 6 (Ccr; șîf razătură) Ceea ce rezultă din raderea (2) unui obiect. 7 (Spc) Aluat ras² (1) de pe vasul în care s-a frământat pâine Si: (reg) răsunoi (1), răzălitură, răzuitură (2), rosuri¹ (14). 8 (Reg; lpl) Frecăței.