2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂSZÍCE, răszíc, vb. III. Intranz. (Rar) A repeta ceva de multe ori și în mod insistent; a insita. – Pref. răs- + zice.

răszice vi [At: GHEREA, ST. CR. I, 305 / Pzi: răszic / E: răs- + zice] (Rar) A repeta ceva de multe ori și în mod insistent.

RĂSZÍCE, răszíc, vb. III. Intranz. (Rar) A repeta ceva de multe ori și în mod insistent; a insista. – Răs- + zice.

RĂSZÍCE, răszíc, vb. III. Intranz. (Rar) A spune ceva de mai multe ori; a repeta în mod insistent. Am zis și am răszis, am stăruit. GHEREA, ST. CR. I 305.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

răszíce (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răszíc, 1 pl. răszícem, 2 pl. răszíceți, perf. s. 1 sg. răsziséi, 1 pl. răszíserăm; part. răszís

răszíce vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răszíc; part. răszís

Intrare: răszice
verb (V645)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răszice
  • răszicere
  • răszis
  • răszisu‑
  • răszicând
  • răszicându‑
singular plural
  • răszi
  • răszice
  • răsziceți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răszic
(să)
  • răszic
  • răsziceam
  • răszisei
  • răszisesem
a II-a (tu)
  • răszici
(să)
  • răszici
  • răsziceai
  • răsziseși
  • răsziseseși
a III-a (el, ea)
  • răszice
(să)
  • răszi
  • răszicea
  • răszise
  • răszisese
plural I (noi)
  • răszicem
(să)
  • răszicem
  • răsziceam
  • răsziserăm
  • răsziseserăm
  • răszisesem
a II-a (voi)
  • răsziceți
(să)
  • răsziceți
  • răsziceați
  • răsziserăți
  • răsziseserăți
  • răsziseseți
a III-a (ei, ele)
  • răszic
(să)
  • răszi
  • răsziceau
  • răsziseră
  • răsziseseră
Intrare: răszis
răszis participiu
participiu (PT4)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răszis
  • răszisul
  • răszisu‑
  • răszi
  • răszisa
plural
  • răsziși
  • răszișii
  • răszise
  • răszisele
genitiv-dativ singular
  • răszis
  • răszisului
  • răszise
  • răszisei
plural
  • răsziși
  • răszișilor
  • răszise
  • răsziselor
vocativ singular
plural
răszicere infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răszicere
  • răszicerea
plural
  • răsziceri
  • răszicerile
genitiv-dativ singular
  • răsziceri
  • răszicerii
plural
  • răsziceri
  • răszicerilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)