RĂSPLĂTI, răsplătesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva o recompensă, o plată (materială sau morală) pentru ceea ce a făcut; a recompensa. ♦ A despăgubi. 2. (Rar) A plăti pentru altul, a ispăși. – Din bg. răzplatja, sb. rasplatiti.

răsplăti [At: N. COSTIN, L. 536 / S și: res~ / Pzi: ~tesc / E: răs- + plăti cf bg разплатя] 1 vt A da cuiva o recompensă (materială sau morală) pentru ceea ce a făcut Si: a gratifica (1). 2 vt A despăgubi (1). 3 vr (Îvr) A se achita de o obligație. 4 vt A pedepsi pe cineva pentru un rău săvârșit. 5 vt A ispăși o greșeală. 6 vt A răzbuna (1).

RĂSPLĂTI, răsplătesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva o recompensă, o plată (materială sau morală) pentru ceea ce a făcut; a recompensa. ♦ A despăgubi. 2. (Rar) A plăti pentru altul, a ispăși. – Din bg. răzplatja, scr. rasplatiti.

RĂSPLĂTI, răsplătesc, vb. IV. Tranz. 1. A acorda cuiva o recompensă, o plată (materială sau morală) pentru ceea ce a făcut. V. gratifica. Nu e drept să fiu astfel răsplătit. DUMITRIU, N. 36. Cu ce vrei să te răsplătesc pentru atîta osteneală? CARAGIALE, O. III 50. Norodul nu va răsplăti numai multa știință, ci și buna voință, buna cugetare ce va avea fieșcare, după a sa putere, să slujească patrii. GOLESCU, Î. 94. ♦ A despăgubi, a compensa. [Califul] fiind stăpînitor bun la inimă și iubitor de dreptate, s-a gîndit să-l ia pe Abu-Hasan pe lîngă el de aproape și să-l răsplătească de cîte pățise. CARAGIALE, P. 150. Printr-un dulce somn și-au răsplătit osteneala cîtă într-acea zi primise. DRĂGHICI, R. 71. 2. A plăți pentru altul, a ispăși. Se vede că i-a fost scris... să răsplătească și păcatele iepei frăține-său, ale caprei, ale gînsacului logodit și ale boilor uciși în pădure. CREANGĂ, P. 58.

A RĂSPLĂTI ~esc tranz. 1) (datorii, servicii etc.) A întoarce înapoi. 2) (pagube, prejudicii) A plăti atât cât costă; a despăgubi; a compensa; a repara. 3) (fapte de rea-credință) A trata cu răsplata cuvenită; a răzbuna. /răs- + a plăti

A SE RĂSPLĂTI mă ~esc intranz. 1) A răsplăti manifestând un interes deosebit. 2) A cauza un rău drept răsplată pentru prejudiciile aduse anterior; a se răfui; a se socoti. /răs- + a plăti

răsplătì v. 1. a da o răsplată; 2. a pedepsi, a răsbuna: D-zeu nu răsplătește ca dușmanul PANN. [Rus. RASPLATITI].

răsplătire sf [At: MINEIUL (1776), 129^r1/6 / S și: res~ / Pl: ~ri / E: răsplăti] 1 Răsplată (1). 2 (Înv) Despăgubire (1). 3 (Înv; adesea în legătură cu verbe ca „a face”, „a da”, „a lua” etc.) Revanșă. 4 (Înv; adesea în legătură cu verbe ca „a face”, „a da”, „a lua” etc.) Pedeapsă. 5 Răzbunare (1).

răsplătésc v. tr. (bg. rasplatam, sîrb. -atiti, rus. -itĭ. V. plătesc). Recompensez, dăruĭesc cuĭva ceva p. un serviciŭ saŭ merit (saŭ și pedepsesc p. o vină).

răsplăti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răsplătesc, 3 sg. răsplătește, imperf. 1 răsplăteam; conj. prez. 1 sg. sărăsplătesc, 3 să răsplătească

răsplăti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răsplătesc, imperf. 3 sg. răsplătea; conj. prez. 3 să răsplătească

răsplăti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răsplătesc, imperf. 3 sg. răsplătea; conj. prez. 3 sg. și pl. răsplătească

răsplătire s. f., g.-d. art. răsplătirii; pl. răsplătiri

RĂSPLĂTI vb. v. ispăși, îndura, pedepsi, plăti, răzbuna.

RĂSPLĂTI vb. 1. v. recompensa. 2. a compensa, a despăgubi, (înv. și pop.) a mulțumi, (prin Transilv.) a potoli, (înv.) a dezdăuna. (L-a ~ pentru paguba suferită.) 3. v. răscumpăra. 4. v. pedepsi.

răsplăti vb. v. ISPĂȘI. ÎNDURA. PEDEPSI. PLĂTI. RĂZBUNA.

RĂSPLĂTI vb. 1. a recompensa, (înv. și pop.) a mulțumi, (înv. și reg.) a cunoaște, (înv.) a cununa. (I-a ~ împărătește.) 2. a compensa, a despăgubi, (înv. și pop.) a mulțumi, (prin Transilv.) a potoli, (înv.) a dezdăuna. (L-a ~ pentru paguba suferită.) 3. a răscumpăra, a recompensa. (Rezultatul a ~ eforturile făcute.) 4. a pedepsi. (Vei fi ~ pentru ingratitudinea ta.)