2 intrări

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂSCRĂCĂNÁT, -Ă, adj. v. răscrăcărat.

răscrăcănat, ~ă a [At: ODOBESCU, S. III, 157 / V: răcătăn~, ~căcărat, ~ărat / Pl: ~ați, ~e / E: răscrăcăna] 1 (D. oameni și animale) Cu picioarele larg desfăcute. 2 (D. picioare) Îndepărtat unul de altul Si: crăcănat (2), crăcit (2). 3 (Fig) Răsfirat. 4 (Mun; pan; d. obiecte) Desfăcut din încheieturi. 5 (Mun; fig; d. râs) Zgomotos și strident.

RĂSCĂCĂRÁ vb. I v. răscrăcăra.

RĂSCĂCĂRÁ vb. I v. răscrăcăra.

RĂSCĂCĂRÁT, -Ă adj. v. răscrăcărat.

RĂSCĂCĂRÁT, -Ă adj. v. răscrăcărat.

RĂSCĂCĂRÁT, -Ă adj. v. răscrăcărat.

RĂSCRĂCĂNÁ vb. I v. răscrăcăra.

RĂSCRĂCĂRÁ, răscrácăr, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A(-și) desface, a(-și) îndepărta (în mod dizgrațios) unul de altul picioarele; a (se) crăcăna, a (se) crăci. [Var.: răscrăcăná, răscăcărá vb. I] – Pref. răs- + crăcăna.

RĂSCRĂCĂRÁT, -Ă, răscrăcărați, -te, adj. (Pop.; despre picioare) Depărtat (în mod dizgrațios) unul de altul, în lături; (despre oameni) cu picioarele depărtate unul de altul; crăcănat, crăcit. [Var.: răscrăcănát, -ă, răscăcărát, -ă, adj.] – V. răscrăcăra.

răscăcăra v vz răscrăcăna

răscăcărat, ~ă a vz răscrăcănat

răscrăcăna [At: CIHAC, II, 79 / V: ~căc~, ~căcăra (S și: res~), ~ăra / Pzi: răscracăn, răscrăcăn, ~nez / E: răs- + crăcăna] 1-2 vtr A (se) crăcăna (3-4). 3 vr (Pan; Mun; d. obiecte) A se desface din încheieturi. 4 vr (Mun; fig) A se răsti1 (1). 5 vr A râde zgomotos. 6 vrim (Îe) A se ~ăra de ziuă A se lumina de ziuă.

răscrăcăra v vz răscrăcăna

răscrăcărat, ~ă a vz răscrăcănat

RĂSCRĂCĂRÁ, răscrácăr, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A(-și) desface, a(-și) îndepărta (în mod dizgrațios) unul de altul picioarele; a (se) crăcăna, a (se) crăci. [Var.: răscăcărá vb. I] – Răs- + crăcăna.

RĂSCRĂCĂRÁT, -Ă, răscrăcărați, -te, adj. (Pop.; despre picioare) Depărtat (în mod dizgrațios) unul de altul, în lături; (despre oameni) cu picioarele depărtate unul de altul; crăcănat, crăcit. [Var.: răscăcărát, -ă, adj.] – V. răscrăcăra.

RĂSCĂCĂRÁ vb. I. v. răscrăcăra.

RĂSCRĂCĂRÁ, răscrácăr și răscrăcărez, vb. I. Tranz. (Și în forma răscăcăra) A îndepărta mult picioarele unul de altul. ♦ Refl. A sta cu picioarele foarte desfăcute; a se crăci, a se crăcăna. [Iapa] se năbădăia, se răscăcăra, ridică deodată, nu știu cum, toate picioarele-n vînt. CARAGIALE, S. 42. – Variantă: răscăcărá vb. I.

RĂSCRĂCĂRÁT, -Ă, răscrăcărați, -te, adj. (Și în forma răscăcărat; despre picioare) Îndepărtat unul de altul; (despre oameni și animale) cu picioarele larg desfăcute; crăcit, crăcănat. Calul se oprise și el și rămăsese răscăcărat. PREDA, Î. 133. Se holba, răscăcărat și cu pumnii în șolduri. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 63. Cînd să apuce pe o ulicioară mai neumblată... tocmai venea o birjă cu caii răscăcărați de teama alunecușului. CARAGIALE, M. 16. – Variantă: răscăcărát, -ă adj.

A RĂSCRĂCĂNÁ răscrácăn tranz. depr. 1) A face să se răscracăne. 2) (mai ales picioarele) A desface larg; a rășchira. /răs- + a crăcăna

A SE RĂSCRĂCĂNÁ mă răscrácăn intranz. (despre ființe) A ședea (sau a sta) cu picioarele larg desfăcute; a desface mult picioarele în lături; a se crăcăna. /răs- + a se crăcăna

răscăcărà v. a întinde și depărta picioarele. [În loc de răscrăcăna; cf. bulg. RASKRAČAVAM, cu acelaș sens].

arată toate definițiile

Intrare: răscrăcăra / răscrăcăna
verb (VT19.1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răscrăcăra
  • răscrăcărare
  • răscrăcărat
  • răscrăcăratu‑
  • răscrăcărând
  • răscrăcărându‑
singular plural
  • răscracără
  • răscrăcărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răscracăr
(să)
  • răscracăr
  • răscrăcăram
  • răscrăcărai
  • răscrăcărasem
a II-a (tu)
  • răscracări
(să)
  • răscracări
  • răscrăcărai
  • răscrăcărași
  • răscrăcăraseși
a III-a (el, ea)
  • răscracără
(să)
  • răscracăre
  • răscrăcăra
  • răscrăcără
  • răscrăcărase
plural I (noi)
  • răscrăcărăm
(să)
  • răscrăcărăm
  • răscrăcăram
  • răscrăcărarăm
  • răscrăcăraserăm
  • răscrăcărasem
a II-a (voi)
  • răscrăcărați
(să)
  • răscrăcărați
  • răscrăcărați
  • răscrăcărarăți
  • răscrăcăraserăți
  • răscrăcăraseți
a III-a (ei, ele)
  • răscracără
(să)
  • răscracăre
  • răscrăcărau
  • răscrăcăra
  • răscrăcăraseră
verb (VT19.1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răscrăcăna
  • răscrăcănare
  • răscrăcănat
  • răscrăcănatu‑
  • răscrăcănând
  • răscrăcănându‑
singular plural
  • răscracănă
  • răscrăcănați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răscracăn
(să)
  • răscracăn
  • răscrăcănam
  • răscrăcănai
  • răscrăcănasem
a II-a (tu)
  • răscracăni
(să)
  • răscracăni
  • răscrăcănai
  • răscrăcănași
  • răscrăcănaseși
a III-a (el, ea)
  • răscracănă
(să)
  • răscracăne
  • răscrăcăna
  • răscrăcănă
  • răscrăcănase
plural I (noi)
  • răscrăcănăm
(să)
  • răscrăcănăm
  • răscrăcănam
  • răscrăcănarăm
  • răscrăcănaserăm
  • răscrăcănasem
a II-a (voi)
  • răscrăcănați
(să)
  • răscrăcănați
  • răscrăcănați
  • răscrăcănarăți
  • răscrăcănaserăți
  • răscrăcănaseți
a III-a (ei, ele)
  • răscracănă
(să)
  • răscracăne
  • răscrăcănau
  • răscrăcăna
  • răscrăcănaseră
verb (VT19.1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răscăcăra
  • răscăcărare
  • răscăcărat
  • răscăcăratu‑
  • răscăcărând
  • răscăcărându‑
singular plural
  • răscacără
  • răscăcărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răscacăr
(să)
  • răscacăr
  • răscăcăram
  • răscăcărai
  • răscăcărasem
a II-a (tu)
  • răscacări
(să)
  • răscacări
  • răscăcărai
  • răscăcărași
  • răscăcăraseși
a III-a (el, ea)
  • răscacără
(să)
  • răscacăre
  • răscăcăra
  • răscăcără
  • răscăcărase
plural I (noi)
  • răscăcărăm
(să)
  • răscăcărăm
  • răscăcăram
  • răscăcărarăm
  • răscăcăraserăm
  • răscăcărasem
a II-a (voi)
  • răscăcărați
(să)
  • răscăcărați
  • răscăcărați
  • răscăcărarăți
  • răscăcăraserăți
  • răscăcăraseți
a III-a (ei, ele)
  • răscacără
(să)
  • răscacăre
  • răscăcărau
  • răscăcăra
  • răscăcăraseră
Intrare: răscrăcărat
răscrăcărat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răscrăcărat
  • răscrăcăratul
  • răscrăcăratu‑
  • răscrăcăra
  • răscrăcărata
plural
  • răscrăcărați
  • răscrăcărații
  • răscrăcărate
  • răscrăcăratele
genitiv-dativ singular
  • răscrăcărat
  • răscrăcăratului
  • răscrăcărate
  • răscrăcăratei
plural
  • răscrăcărați
  • răscrăcăraților
  • răscrăcărate
  • răscrăcăratelor
vocativ singular
plural
răscrăcănat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răscrăcănat
  • răscrăcănatul
  • răscrăcănatu‑
  • răscrăcăna
  • răscrăcănata
plural
  • răscrăcănați
  • răscrăcănații
  • răscrăcănate
  • răscrăcănatele
genitiv-dativ singular
  • răscrăcănat
  • răscrăcănatului
  • răscrăcănate
  • răscrăcănatei
plural
  • răscrăcănați
  • răscrăcănaților
  • răscrăcănate
  • răscrăcănatelor
vocativ singular
plural
răscăcărat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răscăcărat
  • răscăcăratul
  • răscăcăratu‑
  • răscăcăra
  • răscăcărata
plural
  • răscăcărați
  • răscăcărații
  • răscăcărate
  • răscăcăratele
genitiv-dativ singular
  • răscăcărat
  • răscăcăratului
  • răscăcărate
  • răscăcăratei
plural
  • răscăcărați
  • răscăcăraților
  • răscăcărate
  • răscăcăratelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

răscrăcăra / răscrăcăna răscrăcăna răscăcăra

  • 1. popular A(-și) desface, a(-și) îndepărta (în mod dizgrațios) unul de altul picioarele; a (se) crăcăna, a (se) crăci.
    exemple
    • [Iapa] se năbădăia, se răscăcăra, ridică deodată, nu știu cum, toate picioarele-n vînt. CARAGIALE, S. 42.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Prefix răs- + crăcăna.
    surse: DEX '09

răscrăcărat răscrăcănat răscăcărat

  • 1. popular (Despre picioare) Depărtat (în mod dizgrațios) unul de altul, în lături; (despre oameni) cu picioarele depărtate unul de altul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: crăcit crăcănat attach_file 3 exemple
    exemple
    • Calul se oprise și el și rămăsese răscăcărat. PREDA, Î. 133.
      surse: DLRLC
    • Se holba, răscăcărat și cu pumnii în șolduri. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 63.
      surse: DLRLC
    • Cînd să apuce pe o ulicioară mai neumblată... tocmai venea o birjă cu caii răscăcărați de teama alunecușului. CARAGIALE, M. 16.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi răscrăcăra
    surse: DEX '98 DEX '09