RĂSCRĂCĂRAT, -Ă, răscrăcărați, -te, adj. (Pop.; despre picioare) Depărtat (în mod dizgrațios) unul de altul, în lături; (despre oameni) cu picioarele depărtate unul de altul; crăcănat, crăcit. [Var.: răscrăcănat, -ă, răscăcărat, -ă, adj.] – V. răscrăcăra.

răscrăcărat, ~ă a vz răscrăcănat

RĂSCRĂCĂRAT, -Ă, răscrăcărați, -te, adj. (Pop.; despre picioare) Depărtat (în mod dizgrațios) unul de altul, în lături; (despre oameni) cu picioarele depărtate unul de altul; crăcănat, crăcit. [Var.: răscăcărat, -ă, adj.] – V. răscrăcăra.

RĂSCRĂCĂRAT, -Ă, răscrăcărați, -te, adj. (Și în forma răscăcărat; despre picioare) Îndepărtat unul de altul; (despre oameni și animale) cu picioarele larg desfăcute; crăcit, crăcănat. Calul se oprise și el și rămăsese răscăcărat. PREDA, Î. 133. Se holba, răscăcărat și cu pumnii în șolduri. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 63. Cînd să apuce pe o ulicioară mai neumblată... tocmai venea o birjă cu caii răscăcărați de teama alunecușului. CARAGIALE, M. 16. – Variantă: răscăcărat, -ă adj.

RĂSCRĂCĂNAT, -Ă, adj. v. răscrăcărat.

răcătănat¹, ~ă a vz răscrăcănat

răscăcănat, ~ă a vz răscrăcănat

răscăcărat, ~ă a vz răscrăcănat

răscrăcănat, ~ă a [At: ODOBESCU, S. III, 157 / V: răcătăn~, ~căcărat, ~ărat / Pl: ~ați, ~e / E: răscrăcăna] 1 (D. oameni și animale) Cu picioarele larg desfăcute. 2 (D. picioare) Îndepărtat unul de altul Si: crăcănat (2), crăcit (2). 3 (Fig) Răsfirat. 4 (Mun; pan; d. obiecte) Desfăcut din încheieturi. 5 (Mun; fig; d. râs) Zgomotos și strident.

răscácăr, -ăcărát, V. răscrăcănez.

răscrăcărat adj. v. CRĂCĂNAT.

RĂSCRĂCĂNAT adj. v. crăcănat.