17 definiții pentru răscoace


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂSCOÁCE, răscóc, vb. III. Tranz. și refl. (Adesea fig.) A (se) coace mai mult decât trebuie. – Pref. răs- + coace.

răscoace2 [At: ALR I, 1823/584 / V: ~oci / Pzi: răscoc / E: răs- + scoace] 1 vt A încălzi la foc laptele acru pentru a-l închega și a-l transforma în brânză Si: a scoace. 2 vi (Îf răscoci) A practica datina răscocitului.

răscoace1 [At: DRLU / S și: res~ / Pzi: răscoc / E: răs- + coace] 1-2 vtr (D. alimente) A (se) coace mai mult decât trebuie. 3-4 vtr (D. ouă) A (se) fierbe până la coagulare completă. 5 vt (D. metale) A încălzi la o temperatură foarte ridicată. 6-7 vtr A (se) încălzi foarte tare. 8 vr (D. semințe, fructe, plante) A se coace prea tare, nefiind culese la timp. 9 vi (În descântece; d. bube) A fi gata să se spargă. 10 vr (D. lemn, pânză) A se usca prea tare.

RĂSCOÁCE, răscóc, vb. III. Tranz. și refl. (Adesea fig.) A (se) coace mai mult decât trebuie. – Răs- + coace.

RĂSCOÁCE, răscoc, vb. III. Refl. (Despre alimente) A se coace mai mult decît trebuie, a rămîne prea mult timp expus la foc; (despre ouă) a fierbe pînă la completa coagulare (despre plante și roadele lor) a se coace prea tare (nefiind culese la timp). Grîul s-a răscopt.Fig. Deodată... răbufni o vîntoasă rece, năpustindu-se asupra tîrgului încins de arșița amiezii, dospit în miasme, răscopt de pîrjolul secetei care bîntuia țara. C. PETRESCU, A. R. 6.

A SE RĂSCOÁCE se răscoáce intranz. (despre legume, fructe, unele alimente etc.) A se coace mai mult decât trebuie. /răs- + a se coace

A RĂSCOÁCE răscóc tranz. A face să se răscoacă. /răs- + a coace

răscoace v. a coace prea mult. [Lat. RE EX și coace].

RĂSCOÁCERE, răscoaceri, s. f. Faptul de a (se) răscoace.V. răscoace.

răscóc, -cópt, a -coáce v. tr. (răs- și coc). Coc saŭ ferb prea tare (vorbind de oŭă). V. scoc și crint.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

răscoáce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răscóc, 1 pl. răscoácem, imperf. 3 sg. răscoceá, perf. s. 1 sg. răscopséi, 1 pl. răscoápserăm; conj. prez. 3 să răscoácă; ger. răscocấnd; part. răscópt

răscoáce vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răscóc, perf. s. 1 sg. răscopséi, 1 pl. răscoápserăm; part. răscópt


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RĂSCOÁCE vb. v. dogori, încinge, înfierbânta.

RĂSCOÁCE vb. (înv. și reg.) a (se) scoace.

RĂSCOACE vb. (înv. și reg.) a (se) scoace.

răscoace vb. v. DOGORI. ÎNCINGE. ÎNFIERBÎNTA.

Intrare: răscoace
verb (VT661)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răscoace
  • răscoacere
  • răscopt
  • răscoptu‑
  • răscocând
  • răscocându‑
singular plural
  • răscoace
  • răscoaceți
  • răscoceți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răscoc
(să)
  • răscoc
  • răscoceam
  • răscopsei
  • răscopsesem
a II-a (tu)
  • răscoci
(să)
  • răscoci
  • răscoceai
  • răscopseși
  • răscopseseși
a III-a (el, ea)
  • răscoace
(să)
  • răscoa
  • răscocea
  • răscoapse
  • răscopsese
plural I (noi)
  • răscoacem
(să)
  • răscoacem
  • răscoceam
  • răscoapserăm
  • răscopseserăm
  • răscopsesem
a II-a (voi)
  • răscoaceți
(să)
  • răscoaceți
  • răscoceați
  • răscoapserăți
  • răscopseserăți
  • răscopseseți
a III-a (ei, ele)
  • răscoc
(să)
  • răscoa
  • răscoceau
  • răscoapseră
  • răscopseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)