răsădire sf [At: (a. 1632) GCR, I, 78/6 / Pl: ~ri / E: răsădi] Mutare a unei plante din răsadniță (1) la locul de cultură Si: repicare, replantare, sădire.

RĂSĂDIRE, răsădiri, s. f. Acțiunea de a răsădi; transplantare, plantare, sădire.

RĂSĂDI, răsădesc, vb. IV. Tranz. A transplanta un răsad, din seră sau din răsadniță, în câmp, într-un parc etc. – Din bg. razsadja, sb. rasaditi.

răsădi vt [At: PSALT. HUR. 1711 / V: (reg) res~ / Pzi: ~desc / E: bg разсадя] 1 A muta o plantă din răsadniță (1) la locul de cultură Si: a repica, a replanta, a sădi, (Trs) a răstăvi. 2 (Pex) A semăna.

resădi v vz răsădi

RĂSĂDI, răsădesc, vb. IV. Tranz. A transplanta un răsad, din seră sau din răsadniță, în câmp, într-un parc etc. – Din bg. razsadja, scr. rasaditi.

RĂSĂDI, răsădesc, vb. IV. Tranz. A muta un răsad în alt loc; a transplanta, a sădi. Și plopi înalți să-i răsădești. LESNEA, I. 118. Se gîndea la vremea cînd a răsădit el cireșul. MIRONESCU, S. A. 82. [Florilor] de cînd v-am răsădit Tot cu lacrămi v-am stropit. SEVASTOS, C. 10. ◊ Fig. Cine știe dacă nu cumva ea [legenda mănăstirii Argeșului] va fi fost răsădită pe țărmurile răsăritene ale Mediteranei... de către frîncii, teutonii și normanii rătăcitori. ODOBESCU, S. II 508. Mîndra-n cale mi-au ieșit, Doru-n mine-au răsădit. ALECSANDRI, P. III 460. (Refl.) Eu încă n-am cercat [să fumez], murmură unul cu glas slab; și dorința lui se răsădi parcă în toți. SADOVEANU, O. VIII 138.

A RĂSĂDI ~esc tranz. (răsad) A transplanta din răsadniță în locul stabilit. ~ florile. /<bulg. razsadja

răsădì v. a transplanta: să semene flori și să le răsădească ISP. [Serb. RASADITI].

răsădeálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a răsădi (mai des răsădire).

răsădésc v. tr. (vsl. sîrb. raz-saditi, ra-saditi, bg. raszadam, razsaždam, rus. razsaditĭ. V. sădesc). Transplantez, scot de unde crescuse și pun să crească aĭurea: a răsădi viță de vie. Fig. Traĭan ĭ-a răsădit pe Românĭ în Dacia.

răsădire s. f., g.-d. art. răsădirii; pl. răsădiri

răsădire s. f., g.-d. art. răsădirii; pl. răsădiri

răsădire s. f., g.-d. art. răsădirii; pl. răsădiri

răsădi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răsădesc, 3 sg. răsădește, imperf. 1 răsădeam; conj. prez. 1 sg. să răsădesc, 3 să răsădească

răsădi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răsădesc, imperf. 3 sg. răsădea; conj. prez. 3 să răsădească

răsădi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răsădesc, imperf. 3 sg. răsădea; conj. prez. 3 sg. și pl. răsădească

RĂSĂDIRE s. v. plantare.

RĂSĂDIRE s. plantare, plantat, punere, pus, răsădit, sădire, sădit, transplantare, (rar) transplantație, (pop.) presădire, (înv.) plantație. (~ puieților.)

RĂSĂDI vb. v. planta.

RĂSĂDI vb. a planta, a pune, a sădi, a transplanta, (rar) a semăna, (pop.) a presădi, (prin Munt.) a prosădi, (Transilv.) a răstăvi, (înv.) a împlînta, a plăntălui, a străplanta. (A ~ noi puieți.)