RĂSĂDI, răsădesc, vb. IV. Tranz. A muta un răsad în alt loc; a transplanta, a sădi. Și plopi înalți să-i răsădești. LESNEA, I. 118. Se gîndea la vremea cînd a răsădit el cireșul. MIRONESCU, S. A. 82. [Florilor] de cînd v-am răsădit Tot cu lacrămi v-am stropit. SEVASTOS, C. 10. ◊ Fig. Cine știe dacă nu cumva ea [legenda mănăstirii Argeșului] va fi fost răsădită pe țărmurile răsăritene ale Mediteranei... de către frîncii, teutonii și normanii rătăcitori. ODOBESCU, S. II 508. Mîndra-n cale mi-au ieșit, Doru-n mine-au răsădit. ALECSANDRI, P. III 460. (Refl.) Eu încă n-am cercat [să fumez], murmură unul cu glas slab; și dorința lui se răsădi parcă în toți. SADOVEANU, O. VIII 138.