8 definiții pentru răbuială


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂBUIÁLĂ, răbuieli, s. f. (Reg.) 1. Acțiunea de a răbui și rezultatul ei. 2. Unsoare preparată din păcură, cu care se ung unele obiecte de piele ca să se înmoaie. [Pr.: -bu-ia-] – Răbui + suf. -eală.

RĂBUIÁLĂ, răbuieli, s. f. (Reg.) 1. Acțiunea de a răbui și rezultatul ei. 2. Unsoare preparată din păcură, cu care se ung unele obiecte de piele ca să se înmoaie. [Pr.: -bu-ia-] – Răbui + suf. -eală.

răbuia sf [At: CREANGĂ, A. 46 / Pl: ~ieli / E: răbui + -eală] (Mol) 1 Unsoare preparată din păcură în scopul înmuierii unor obiecte din piele. 2 Ungere cu răbuială (1). 3 Dereticare.

RĂBUIÁLĂ s. f. (Mold.) 1. Acțiunea de a răbui. Muia feleștiocul în strachina cu dohot și-mi trăgea un pui de răbuială ca aceea, pe la bot. CREANGĂ, A. 46. 2. Unsoare preparată din păcură, cu care se ung hamurile, încălțămintea etc. ca să se moaie. Ciubotele grele, unse cu răbuială. SADOVEANU, la TDRG.

RĂBUIÁLĂ ~iéli f. reg. Unsoare preparată din păcură cu care se ung obiectele din piele (hamurile, încălțămintea etc.). /a răbui + suf. ~eală

răbuĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a răbui. Unsoare de răbuit. V. dohot.

răbueală f. Mold. unsoare de cismă (CR.). [V. răbuì].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

răbuiálă (reg.) s. f., g.-d. art. răbuiélii; pl. răbuiéli

răbuiálă s. f., g.-d. art. răbuiélii; pl. răbuiéli

Intrare: răbuială
răbuială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răbuia
  • răbuiala
plural
  • răbuieli
  • răbuielile
genitiv-dativ singular
  • răbuieli
  • răbuielii
plural
  • răbuieli
  • răbuielilor
vocativ singular
plural