RĂBUIALĂ s. f. (Mold.) 1. Acțiunea de a răbui. Muia feleștiocul în strachina cu dohot și-mi trăgea un pui de răbuială ca aceea, pe la bot. CREANGĂ, A. 46. 2. Unsoare preparată din păcură, cu care se ung hamurile, încălțămintea etc. ca să se moaie. Ciubotele grele, unse cu răbuială. SADOVEANU, la TDRG.