6 definiții pentru răbufnitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂBUFNITÚRĂ, răbufnituri, s. f. (Rar) Zgomot surd și puternic; răbufnire. – Răbufni + suf. -tură.

RĂBUFNITÚRĂ, răbufnituri, s. f. (Rar) Zgomot surd și puternic; răbufnire. – Răbufni + suf. -tură.

răbufnitu sf [At: CĂLINESCU, E. O. I, 84 / Pl: ~ri / E: răbufni + -tură] (Rar) Răbufnire (1).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

răbufnitúră (rar) s. f., g.-d. art. răbufnitúrii; pl. răbufnitúri

răbufnitúră s. f., g.-d. art. răbufnitúrii; pl. răbufnitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RĂBUFNITÚRĂ s. v. izbucnire, răbufneală, răbufnire.

răbufnitu s. v. RĂBUFNEALĂ. RĂBUFNIRE.

Intrare: răbufnitură
răbufnitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răbufnitu
  • răbufnitura
plural
  • răbufnituri
  • răbufniturile
genitiv-dativ singular
  • răbufnituri
  • răbufniturii
plural
  • răbufnituri
  • răbufniturilor
vocativ singular
plural