11 definiții pentru rățoială

Explicative DEX

RĂȚOIALĂ, rățoieli, s. f. (Fam.) Faptul de a se rățoi2; vorbă răstită, amenințătoare. [Pr.: -țo-ia-] – Rățoi2 + suf. -eală.

RĂȚOIALĂ, rățoieli, s. f. (Fam.) Faptul de a se rățoi2; vorbă răstită, amenințătoare. [Pr.: -țo-ia-] – Rățoi2 + suf. -eală.

rățoială sf [At: POLIZU / V: (rar) ~țui~ / Pl: ~ieli / E: rățoi2 + -eală] 1 Vorbă răstită. 2 Amenințare (1). 3 Atitudine plină de îngâmfare.

RĂȚOIALĂ, rățoieli, s. f. Gest, atitudine îngîmfată, plină de ifose; vorbă răstită, amenințare. Avea în urmă destulă vreme să se îndoape, cît poftea, cu rățoielile nesărate ale cine știe cărui vînător de gologani. HOGAȘ, M. N. 29.

rățoĭálă și (maĭ rar) -uĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a te rățoi.

rățuială sf vz rățoială

Ortografice DOOM

rățoială s. f., g.-d. art. rățoielii; pl. rățoieli

rățoială s. f., g.-d. art. rățoielii; pl. rățoieli

rățoială s. f. (sil. -țo-ia-), g.-d. art. rățoielii; pl. rățoieli

rățoială, -ieli.

Sinonime

RĂȚOIALĂ s. v. răsteală.

rățoială s. v. RĂSTEALĂ.

Intrare: rățoială
rățoială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rățoială
  • rățoiala
plural
  • rățoieli
  • rățoielile
genitiv-dativ singular
  • rățoieli
  • rățoielii
plural
  • rățoieli
  • rățoielilor
vocativ singular —
plural —
rățuială
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rățoială, rățoielisubstantiv feminin

  • 1. familiar Faptul de a se rățoi; vorbă răstită, amenințătoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: răsteală
    • format_quote Avea în urmă destulă vreme să se îndoape, cît poftea, cu rățoielile nesărate ale cine știe cărui vînător de gologani. HOGAȘ, M. N. 29. DLRLC
etimologie:
  • Rățoi + -eală. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.