14 definiții pentru râni


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RÂNÍ, rânesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A curăța un loc de stratul de murdărie depus. – Din bg. rina.

RÂNÍ, rânesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A curăța un loc de stratul de murdărie depus. – Din bg. rina.

A RÂNÍ ~ésc tranz. (grajduri, ocoale, ogrăzi etc.) A curăța de straturile (de murdărie, zăpadă etc.) depuse la suprafață. /<bulg. rina

RÎNÍ, rînesc, vb. IV. Tranz. A curăța un loc (în special un grajd) de stratul de murdărie depus. Trebuia să rînească grajdul, curtea și locul de dinaintea cîrciumii. SLAVICI, O. I 116. Fata rînește fîntîna și o grijește foarte bine. CREANGĂ, P. 287. ◊ (Complementul indică stratul îndepărtat; atestat în forma răni) Să rămîi aci, să rănești balegă. C. PETRESCU, Î. II 178. ◊ Intranz. Trebuie să se ducă la moară să macine. Pe urmă să rînească în grajduri. PREDA, Î. 178. – Variantă: răní vb. IV.

rănésc v. tr. (vsl. raniti). Fac o rană: cu vîrfu săbiiĭ l-a rănit la mînă. Fig. Jignesc adînc: vorba asta l-a rănit. – În nord rînésc.

1) rînésc v. tr. (bg. riny, rînesc, vsl. ryti-rynon, rynonti, a împinge, a da încolo; bg. rinŭ, răzuĭ, rînesc; sîrb. rinuti, a respinge. V. pornesc, urnesc). Daŭ la o parte, înlătur: a rîni zăpada de pe trotuar. Curăț, liberez de gunoĭ: a rîni un puț.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

râní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rânésc, imperf. 3 sg. râneá; conj. prez. 3 să râneáscă

râní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rânésc, imperf. 3 sg. râneá; conj. prez. 3 sg. și pl. râneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RÂNÍ vb. (reg.) a râcălui. (A ~ la porci.)

RÎNI vb. (reg.) a rîcălui. (A ~ la porci.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

rîní (rînésc, rînít), vb. – A curăța, a înlătura gunoiul sau resturile de la construcții. – Mr. arnescu, arnire, megl. rinés. Bg. rină (Cihac, II, 305; Tiktin; Conev 73), din sl. rynąti.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

râní, rânesc, vb. tranz. – 1. A curăța, a înlătura gunoiul (din grajd). 2. A săpa, a adânci (o rană): „Aici nu te coace, / Aici nu râni, / Aici nu liptí” (Bilțiu, 2002: 192). – Cf. bg. rina „a curăța gunoiul cu lopata” (Scriban; Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; DEX, MDA) < sl. rynanti „a împinge, a da la o parte” (Scriban, DER).

râní, rânesc, vb. tranz. – 1. A curăța, a înlătura gunoiul (din grajd). 2. A săpa, a adânci (o rană): „Aici nu te coace, / Aici nu râni, / Aici nu liptí” (Bilțiu 2002: 192). – Cf. bg. rina, din sl. rynati (DER).

Intrare: râni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • râni
  • rânire
  • rânit
  • rânitu‑
  • rânind
  • rânindu‑
singular plural
  • rânește
  • râniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rânesc
(să)
  • rânesc
  • râneam
  • rânii
  • rânisem
a II-a (tu)
  • rânești
(să)
  • rânești
  • râneai
  • râniși
  • râniseși
a III-a (el, ea)
  • rânește
(să)
  • rânească
  • rânea
  • râni
  • rânise
plural I (noi)
  • rânim
(să)
  • rânim
  • râneam
  • rânirăm
  • râniserăm
  • rânisem
a II-a (voi)
  • râniți
(să)
  • râniți
  • râneați
  • rânirăți
  • râniserăți
  • râniseți
a III-a (ei, ele)
  • rânesc
(să)
  • rânească
  • râneau
  • râni
  • râniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)