râni¹ [At: VARLAAM, C. 464 / V: (îrg) răni, (îvr) ~na / Pzi: ~nesc / E: cf bg рина „a curăți gunoiul cu lopata”] 1 vt A curăța ceva de stratul depus pe deasupra (gunoi, zăpadă etc) Si: (reg) a râcălui (7). 2 vt (Fig) A săpa la suprafață Si: a râcâi. 3-4 vit (Ban; gmț) A curăța, a lua de pe masă. 5 vt (Fig) A izgoni.

A RÂNI ~esc tranz. (grajduri, ocoale, ogrăzi etc.) A curăța de straturile (de murdărie, zăpadă etc.) depuse la suprafață. /<bulg. rina

răna v vz râni¹

răni² v vz râni¹

RĂNI¹ vb. IV v. rîni.

RÎNI, rînesc, vb. IV. Tranz. A curăța un loc (în special un grajd) de stratul de murdărie depus. Trebuia să rînească grajdul, curtea și locul de dinaintea cîrciumii. SLAVICI, O. I 116. Fata rînește fîntîna și o grijește foarte bine. CREANGĂ, P. 287. ◊ (Complementul indică stratul îndepărtat; atestat în forma răni) Să rămîi aci, să rănești balegă. C. PETRESCU, Î. II 178. ◊ Intranz. Trebuie să se ducă la moară să macine. Pe urmă să rînească în grajduri. PREDA, Î. 178. – Variantă: răni vb. IV.

rănésc v. tr. (vsl. raniti). Fac o rană: cu vîrfu săbiiĭ l-a rănit la mînă. Fig. Jignesc adînc: vorba asta l-a rănit. – În nord rînésc.

1) rînésc v. tr. (bg. riny, rînesc, vsl. ryti-rynon, rynonti, a împinge, a da încolo; bg. rinŭ, răzuĭ, rînesc; sîrb. rinuti, a respinge. V. pornesc, urnesc). Daŭ la o parte, înlătur: a rîni zăpada de pe trotuar. Curăț, liberez de gunoĭ: a rîni un puț.

2) rînésc, V. rănesc.

râni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rânesc, 3 sg. rânește, imperf. 1 râneam; conj. prez. 1 sg. să rânesc, 3 să rânească

râni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rânesc, imperf. 3 sg. rânea; conj. prez. 3 să rânească

râni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rânesc, imperf. 3 sg. rânea; conj. prez. 3 sg. și pl. rânească

răni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rănesc, 3 sg. rănește, imperf. 1 răneam; conj. prez. 1 sg. să rănesc, 3 să rănească

rânesc (zăpada), -neam 1 imp.

rîni (rînesc, rînit), vb. – A curăța, a înlătura gunoiul sau resturile de la construcții. – Mr. arnescu, arnire, megl. rinés. Bg. rină (Cihac, II, 305; Tiktin; Conev 73), din sl. rynąti.

RÂNI vb. (reg.) a râcălui. (A ~ la porci.)

RÎNI vb. (reg.) a rîcălui. (A ~ la porci.)

râní, rânesc, v.t. 1. A curăța, a înlătura gunoiul (din grajd). 2. A săpa, a adânci (o rană): „Aici nu te coace, / Aici nu râni, / Aici nu lipti” (Bilțiu, 2002: 192). – Cf. bg. rina „a curăța gunoiul cu lopata” (Conev, după DER; MDA).

râni, rânesc, vb. tranz. – 1. A curăța, a înlătura gunoiul (din grajd). 2. A săpa, a adânci (o rană): „Aici nu te coace, / Aici nu râni, / Aici nu lipti” (Bilțiu, 2002: 192). – Cf. bg. rina „a curăța gunoiul cu lopata” (Scriban; Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; DEX, MDA) < sl. rynanti „a împinge, a da la o parte” (Scriban, DER).

râni, rânesc, vb. tranz. – 1. A curăța, a înlătura gunoiul (din grajd). 2. A săpa, a adânci (o rană): „Aici nu te coace, / Aici nu râni, / Aici nu lipti” (Bilțiu 2002: 192). – Cf. bg. rina, din sl. rynati (DER).