2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

rânchezare sf [At: MOLNAR, RET. 32/19 / V: (reg) rin~ / Pl: ~zări / E: râncheza] 1 Nechezare. 2 (Pgn) Emitere de sunete caracteristice diferitor specii de animale (asemănătoare cu ale calului) Si: rânchezat1 (2), rânchezătură (2). 3 (Pan; d. oameni) Râs zgomotos Si: rânchezat1 (3), rânchezătură (3) Cf chicotire, hohotire (8).

rânchezare f. Mold. nechezare: chiote de biruință și a cailor rânchezări NEGR.

RÂNCHEZÁ, pers. 3 rânchează, vb. I. Intranz. (Despre cai) A necheza. – Lat. *rhonchizare (după necheza).

RÂNCHEZÁ, pers. 3 rânchează, vb. I. Intranz. (Despre cai) A necheza. – Lat. *rhonchizare (după necheza).

râncheza vi [At: CANTEMIR, IST. 76 / V: (reg) răghezi, ~chera, ~zi, ~nteza, ren~, renchezi, rin~ (Pzi: 3 rinchea) / Pzi: 3 ~chează, (reg) râncheză, râncheza / E: ml *rhonchizare] 1 (D. cai) A necheza. 2 (Pgn; d alte animale) A scoate sunete caracterististice speciei (asemănătoare cu ale calului). 3 (Pan; dep; d oameni) A râde scoțând sunete asemănătoare unui nechezat Cf a chicoti (1), a hohoti (3).

rânchezătu sf [At: BELDIMAN, N. P. II, 175 / V: (reg) rin~, ren~ / Pl: ~ri / E: râncheza + -tură] (Rar) 1-3 Rânchezare (1-3).

RÎNCHEZÁ, pers. 3 rînchează, vb. I. Intranz. (Despre cai) A necheza. Boii rag, caii rînchează, cînii latră la un loc, Omul, trist, cade pe gînduri și s-apropie de foc. ALECSANDRI, O. 167. Glasul trîmbiții răsună, cai rînchează sforăind. HELIADE, O. I 100. Murgul paște și rînchează, Mîndra plînge și oftează. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 255.

RÎNCHEZÁRE, rînchezări, s. f. Nechezare. Iată se aude zgomot, împușcături și strigări, Chiote de biruință ș-a cailor rînchezări. NEGRUZZI, S. I 125.

A RÂNCHEZÁ pers. 3 râncheáză intranz. (despre cai) A scoate sunete stridente, prelungi și răsunătoare, caracteristice speciei; a mihoti; a necheza. /<lat. rhonchizare

rânchezà v. Mold. a necheza: calul trist a rânchezat AL. [Lat. RONCHARE].

rînchéz, a -zá v. intr. (lat. pop. rhonchĭzare [cl. rhonchare], a sforăi, d. vgr. rogházo. Cp. cu botez, cutez, retez). Vest. Nechez. Fig. Iron. Conversez tare și rîd: niște servitoare rînchezaŭ în bucătărie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rânchezáre s. f., g.-d. art. rânchezắrii; pl. rânchezắri

rânchezáre s. f., g.-d. art. rânchezării; pl. rânchezări

rânchezá (a ~) vb., ind. prez. 3 râncheáză

rânchezá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. râncheáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RÎNCHEZA vb. a necheza, (reg.) a mihohoi, a mihoni, a mihoti, a străfiga. (Caii ~.)

RÎNCHEZARE s. nechez, nechezare, nechezat, nechezătură, rînchez, rînchezat, rînchezătură. (~ calului.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

rînchezá (rânchéz, rânchezát), vb. – A necheza. Creație expresivă, cf. gr. ῥογϰίζω, ῥογχαλίζω, „a sforăi”, lat. rhonchāre, sp. roncar, sl. rąkati „a mugi”, rŭzati „a necheza”; pentru formă, cf. corchezi, glogozi. Der. din gr. (Cihac, II, 693; Pușcariu, Cov. lit., XLVI, 142; Diculescu, Elementele, 458; Rohlfs, EWUG, 1870; REW 7293; Rosetti, II, 68), direct sau prin intermediul unui lat. *rhonchĭzāre, este mai puțin probabilă. Datorită efectului unei asimilări s-a obținut var. nincheza, vb. (a necheza), și apoi, prin disimilare necheza (mr. nicl’ezare), vb., care s-ar putea explica și prin valoarea expresivă a lui ne-, cf. năvîrlie. Der. nechez (var. nechezat, nechezătură, rînchezat, rînchezătură), s. f. (acțiunea de a necheza și rezultatul ei). Der. lui necheza pornind de la un lat. *hinnutulāre (Pușcariu, Conv. lit., XLVI, 141) nu pare convingătoare. Din rom. provine mag. nyekezsil (Edelspacher 20).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

rânchezá, vb. intranz. – (ref. la cai) A necheza: „Să luară pă cale, / Pă cărare, / Nouă cari, / Nouă ogari, / Rânchezând și hohotind” (Papahagi, 1925: 298). – Lat. *rhonchizare „a sforăi” (după necheza) (Scriban, DEX, MDA). Cuv. rom. > magh. nyekezsil (Edelspacher, cf. DER).

Intrare: rânchezare
rânchezare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rânchezare
  • rânchezarea
plural
  • rânchezări
  • rânchezările
genitiv-dativ singular
  • rânchezări
  • rânchezării
plural
  • rânchezări
  • rânchezărilor
vocativ singular
plural
Intrare: râncheza
verb (V27)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • râncheza
  • rânchezare
  • rânchezat
  • rânchezatu‑
  • rânchezând
  • rânchezându‑
singular plural
  • rânchea
  • rânchezați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rânchez
(să)
  • rânchez
  • rânchezam
  • rânchezai
  • rânchezasem
a II-a (tu)
  • rânchezi
(să)
  • rânchezi
  • rânchezai
  • rânchezași
  • rânchezaseși
a III-a (el, ea)
  • rânchea
(să)
  • râncheze
  • râncheza
  • râncheză
  • rânchezase
plural I (noi)
  • rânchezăm
(să)
  • rânchezăm
  • rânchezam
  • rânchezarăm
  • rânchezaserăm
  • rânchezasem
a II-a (voi)
  • rânchezați
(să)
  • rânchezați
  • rânchezați
  • rânchezarăți
  • rânchezaserăți
  • rânchezaseți
a III-a (ei, ele)
  • rânchea
(să)
  • râncheze
  • rânchezau
  • râncheza
  • rânchezaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)