20 de definiții pentru rână

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RẤNĂ s. f. Fiecare dintre cele două laturi ale corpului omenesc. ◊ Loc. adv. și (rar) adj. Într-o (sau pe o) rână = (culcat sau aplecat) pe o parte a trupului; (în legătură cu obiecte) înclinat într-o parte, strâmb. [Var.: (reg.) rấlă s. f.] – Lat. *rena (= renes).

RẤNĂ s. f. Fiecare dintre cele două laturi ale corpului omenesc. ◊ Loc. adv. și (rar) adj. Într-o (sau pe o) rână = (culcat sau aplecat) pe o parte a trupului; (în legătură cu obiecte) înclinat într-o parte, strâmb. [Var.: (reg.) rấlă s. f.] – Lat. *rena (= renes).

râ sf [At: DDRF / V: (reg) râlă, (reg) râmnă (Pl: râmnuri), râgă, râznă, ru / Pl: -ne, (reg) -ni / E: ml ren, renis] 1 (Reg; lpl) Mușchii din regiunea renală Si: șale. 2 Fiecare dintre cele două laturi ale corpului omensc Si: coastă (11), latură, șold. 3-4 (D. oameni; îljv) Într-o (sau pe o) ~ Culcat (sau aplecat) pe o parte, cu partea de sus a corpului sprijinită într-un cot. 5-6 (D. oameni; Îal) Ridicat în picioare, cu corpul puțin îndoit. 7-8 (D. animale; îal) Culcat pe o latură. 9 (D. obiecte; îlav) într-o (sau pe o) ~ înclinat într-o parte Cf: pieziș, strâmb, șoldiu.

RÂNĂ f. (la om) Fiecare dintre cele două laturi ale corpului. ◊ Într-o (sau pe o) ~ a) întins, culcat pe o parte a corpului; b) aplecat într-o parte; strâmb; înclinat. /<lat. ren, renis

rână f. coastă, lature: îl găsi la umbră culcat pe o rână PANN. [Mold. râlă: origină necunoscută].

RẤLĂ s. f. v. rână.

RÎ́NĂ s. f. (De obicei în construcție cu verbele «a se ridica», «a se lăsa», «a sta») Latura dreaptă sau stîngă a corpului omenesc. V. coastă, șold. Botea doarme la stupină, Cu capul pe-o rădăcină, Cu paloșul pus pe mînă, Cu durda pe lîngă rînă. TEODORESCU, P. P. 604. ◊ (Mai ales în loc. adv., rar, în loc. adj.) Într-o (sau pe o) rînă = (culcat sau aplecat) pe o parte (uneori cu partea de sus a corpului rezemată într-un cot); (în legătură cu obiecte) înclinat, strîmb. Curțile ca maidanele, fără împrejmuiri sau cu gardurile într-o rînă. PAS, Z. IV 47. Moșneagul tot strîmb sta, într-o rînă. SADOVEANU, O. I 336. Mă ridic într-o rînă și privesc în jurul meu. CAMIL PETRESCU, U. N. 287. Stam într-o rînă Sub un stejar. IOSIF, V. 83. Baba s-apleacă pe o rînă. CARAGIALE, O. III 54. ◊ Fig. Colo sus, culcat pe-o rînă, Stă Negoiul mohorît. TOPÎRCEANU, S. A. 25. – Variantă: (Mold.) rî́lă (C. PETRESCU, Î. II 42, SADOVEANU, O. L. 221, CREANGĂ, P. 131) s. f.

râlă f. Mold. V. rână: se pune într’o râlă jos lângă foc CR.

rî́nă f., pl. inuz. ĭ (lat. *rena, pl. neutru îld. renes, rinichĭ, șale, coastă, d. ren, rênis. V. rinichĭ). Numaĭ în într’o rînă, pe o coastă: ședea culcat într’o rînă. – Și rîlă (nord) și rună (Cov.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

rînă (rîne), s. f.1. Coastă, latură, șold. – 2. Flanc, parte. – Var. Mold. rîlă. Probabil lat. rēn (Philippide, Principii, 147; Pușcariu, ZRPh., XXVIII, 685; Pușcariu 1462; S. Pop, Dacor., VI, 394; Byck-Graur 41; Candrea), cf. it., sp. rene, fr. rene, fr. rein, port. rim. Celelalte ipoteze sînt insuficiente: din sl. runo „piele de miel” (Cihac, II, 312, care face din rîlă un cuvînt separat, der. din pol. rynna „canal”, cf. Conev 60); din lat. *olana „cot,” cf. alb. ljërë (Giulea, Dacor., III, 562-67); din gr. ώληνῆ, lat. ulna (Giuglea, Dacor., XI, 106).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

râlă3 s.f. (reg.) minciună, calomnie.

râlă2 s.f. (reg.) șanț mic, rigolă.

Intrare: rână
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • râ
  • râna
plural
  • râne
  • rânele
genitiv-dativ singular
  • râne
  • rânei
plural
  • râne
  • rânelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • râ
  • râla
plural
  • râle
  • râlele
genitiv-dativ singular
  • râle
  • râlei
plural
  • râle
  • râlelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

râ, rânesubstantiv feminin

  • 1. Fiecare dintre cele două laturi ale corpului omenesc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Botea doarme la stupină, Cu capul pe-o rădăcină, Cu paloșul pus pe mînă, Cu durda pe lîngă rînă. TEODORESCU, P. P. 604. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială rar locuțiune adjectivală Într-o (sau pe o) rână = (culcat sau aplecat) pe o parte a trupului; (în legătură cu obiecte) înclinat într-o parte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Curțile ca maidanele, fără împrejmuiri sau cu gardurile într-o rînă. PAS, Z. IV 47. DLRLC
      • format_quote Moșneagul tot strîmb sta, într-o rînă. SADOVEANU, O. I 336. DLRLC
      • format_quote Mă ridic într-o rînă și privesc în jurul meu. CAMIL PETRESCU, U. N. 287. DLRLC
      • format_quote Stam într-o rînă Sub un stejar. IOSIF, V. 83. DLRLC
      • format_quote Baba s-apleacă pe o rînă. CARAGIALE, O. III 54. DLRLC
      • format_quote figurat Colo sus, culcat pe-o rînă, Stă Negoiul mohorît. TOPÎRCEANU, S. A. 25. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.