opțiuni
  • info

18 definiții pentru râgâi

din care

Explicative DEX

RÂGÂI, râgâi, vb. IV. Intranz. A scoate pe gât un zgomot caracteristic, provocat de eliminarea gazelor din stomac. – Formație onomatopeică.

RÂGÂI, râgâi, vb. IV. Intranz. A scoate pe gât un zgomot caracteristic, provocat de eliminarea gazelor din stomac. – Formație onomatopeică.

râgâi1 [At: ANON. CAR. / V: (reg) gârăi, gârâi, răgăi, râcăi, ~găi, rigăi, ricăi, or~ / Pzi: râgâi și (reg) ~esc / E: fo, cf bg рыгнѫ, scr rigati] 1 A scoate din gât un zgomot caracteristic, provocat de eliminarea gazelor din stomac. 2 (Rar) A hârâi.

A RÂGÂI râgâi intranz. depr. A elimina pe gât gazele din stomac, producând un sunet caracteristic. /Onomat.

răgăi2 v vz râgâi1

râcâi4 v vz râgâi1

ricăi2 v vz râgâi1 corectat(ă)

rigăi2 v vz râgâi2

RÎGÎI, rîgîi, vb. IV. Intranz. A scoate din gît un zgomot caracteristic, provocat de gazele din stomac. Nu suferea mirosul de rachiu... iar Vasile mereu îi duhnea în nas și rîgîia. REBREANU, I. 26.

răgăì v. a scoate gazuri din stomac, prin gură. [Slav. RYGATI, a ghiorțăi].

rígăĭ, a -í verb. V. rîgîĭ.

rîgîĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (vsl. rygati, a rîgîi; bg. rignŭ, sîrb. rigati, rus. rygátĭ, rudă cu lat. *rúgere, ructare [it. ruttare, fr. roter], vgr. ereúgomai, érygon, vgerm. de sus it-ruch-an, precum și cu rîcîĭ). Ĭes cu zgomot pe gură, vorbind de gazurile din stomah cînd aĭ mîncat mult: mitocanu rîgîĭe. – Și gîrîĭ. Vechĭ și ricăĭ(esc), rigăĭ(esc). V. ghĭorăĭ.

Ortografice DOOM

râgâi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. râgâi, 3 râgâie, imperf. 1 râgâiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să râgâi, 3 să râgâie

râgâi (a ~) vb., ind. prez. 3 râgâie, imperf. 3 sg. râgâia; conj. prez. 3 să râgâie

râgâi vb., ind. și conj. prez. 1 sg. râgâi, 3 sg. și pl. râgâie, imperf. 3 sg. râgâia

râgâiu, -gâe 3.

Etimologice

rîgîi (rîgîi, rîgîit), vb. – A scoate un zgomot caracteristic, provocat de gazele din stomac. Sl. rygati (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 312; Conev 92), cf. sb., cr., slov. rigati, rus. rygnatĭ. – Der. rîgîit, s. n. (eructație); rîgîială, s. f. (eructație). Din rom. provine ngr. ῥουγϰαίζω (Meyer, Neugr. St., 78; Murnu, Lehnw., 39).

Sinonime

RÂGÂI vb. v. eructa.

RÎGÎI vb. (FIZIOL.) a eructa.

Intrare: râgâi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • râgâi
  • râgâire
  • râgâit
  • râgâitu‑
  • râgâind
  • râgâindu‑
 singular plural
  • râgâie
  • râgâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • râgâi
 (să)
  • râgâi
  • râgâiam
  • râgâii
  • râgâisem
a II-a (tu)
  • râgâi
 (să)
  • râgâi
  • râgâiai
  • râgâiși
  • râgâiseși
a III-a (el, ea)
  • râgâie
 (să)
  • râgâie
  • râgâia
  • râgâi
  • râgâise
plural I (noi)
  • râgâim
 (să)
  • râgâim
  • râgâiam
  • râgâirăm
  • râgâiserăm
  • râgâisem
a II-a (voi)
  • râgâiți
 (să)
  • râgâiți
  • râgâiați
  • râgâirăți
  • râgâiserăți
  • râgâiseți
a III-a (ei, ele)
  • râgâie
 (să)
  • râgâie
  • râgâiau
  • râgâiră
  • râgâiseră
răgăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rigăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ricăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
răgâi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

râgâi, râgâiverb

  • 1. A scoate pe gât un zgomot caracteristic, provocat de eliminarea gazelor din stomac. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: eructa
    • format_quote Nu suferea mirosul de rachiu... iar Vasile mereu îi duhnea în nas și rîgîia. REBREANU, I. 26. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.