QUIPROQUO s.n. 1. (Liv.) Intervertire, confuzie de persoane sau lucruri. 2. (Teatru) Încurcătură produsă din faptul că un personaj este luat drept altul. [Pron. cvi-pro-cvo. / < fr. quiproquo, cf. lat. quid pro quo].

QUIPROQUO [CVI-PRO-CVO] s. n. 1. intervertire, confuzie de persoane sau lucruri. 2. (teatru) încurcătură comică produsă de faptul că un personaj este luat drept altul. (< fr. quiproquo, lat. quid pro quod, unul pentru altul)

QUIPROQUO [pr.: kip-roko]~uri n. 1) livr. Confuzie de persoane sau de lucruri; intervertire. 2) teatr. Situație (comică) în care un personaj este confundat cu altul, rezultând o serie de încurcături. /<fr. quiproquo

quiproquo n. eroare de a lua un lucru drept altul.

*quiproquó n. (fr. quiproquo, pron. kiprokó, d. latinu scolastic quid pro quod, adică quid [ce în loc de quod [care]]. Eroarea de a lua un lucru îld. altu, cum se întîlnește pin pĭesele teatrale comice.

quiproquo (lat.) [pron. rom. kviprokvo] (desp. qui-pro-) s. n., art. quiproquoul; pl. quiproquouri

quiproquo [pron. cviprocvo] (qui-pro-) s. n., art. quiproquoul; pl. quiproquouri

quiproquo s. n. (sil. -pro-) [pron. cviprocvo], art. quiproquo-ul; pl. quiproquo-uri

quiproquo s. n. (sil. -pro-) [pron. cviprocvo], art. quiproquoul; pl. quiproquouri

QUIPROQUO (lat. quid pro quo; un lucru pentru alt lucru) Procedeu folosit îndeosebi în comedii, în vodeviluri, farse și care constă în confundarea identității personale, aceasta ducînd la situații confuze și încurcături. Folosit în farsele medievale, în vodeviluri, comediile de situație, în realizarea unui comic ușor. Quiproquo-ul este folosit și de I.L. Caragiale în comediile sale (ex. în O noapte furtunoasă, confuzia pe care o face Rică Venturiano între Veta și Zița; eroarea lui Leonida, care este convins că-l urmărește reacțiunea, în Conu Leonida fața cu reacțiunea ; numeroasele confuzii între personajele din D-ale Carnavalului).