QUARC, quarcuri, s. n.^[1] (Fiz.) Particulă ipotetică^[2] considerată dintre constituenții ultimi ai materiei. [Pr.: cuarc] – Din engl., fr. quark.

QUARC, quarcuri, s. n. (Fiz.) Particulă ipotetică din care ar fi constituite particulele elementare. [Pr.: cuarc, var. (după alte surse) quark] – Din engl., fr. quark.

QUARC [CUARC] s. n. particulă fundamentală ipotetică, din care par a fi constituite multe particule elementare, având sarcina electrică egală în valoare absolută cu 1/3 din sarcina electronului. (< engl., fr. quark)

QUARC [pr.: cuark] ~uri n. fiz. Particulă elementară ipotetică din care ar fi constituite particulele elementare, a cărei prezență a fost postulată de fizicianul M. Gel-Mann în 1964. /<engl., fr. quark

!quarc [qua pron. kŭa] s. m., pl. quarci [pron. kŭarč]

quarc [pron. cŭarc] s. n., pl. quarcuri

quarc s. n. [pron. cuarc], pl. quarcuri

QUARC s.m. (Fiz.) Particulă elementară cu sarcina electrică fracționară de ⅓ sau ⅔ din cea a atomului, considerată printre cele mai mici componente ale materiei. Cf. ȘĂINEANU, D. U., M. D. ENC., CONTEMP. 1977, nr. 45, 2, L. ROM. 1978, 401, D. E. ȘT., DN³, D. ENC. O singură particulă, de-un miliard de ori mai mică decât quarcurile. CĂRTĂRESCU, în NDU, cf. DEX². Atomi compuși din particule nucleare compuse din quarcuri. ROMÂNIA LITERARĂ, 1997, nr. 5, 5/3. Avea temeinice cunoștințe în... domeniul științific, fizica recentă îndeosebi, încât vorbea cu dezinvoltură de cuante, quarci, neutrino și determinanți nerezolvați, ib. nr. 32, 12/3, cf. MDN, DOOM², DEXI. Japonezii... au împărțit cealaltă jumătate a premiului pentru descoperirea originii mecanismului de distrugere a simetriei care dovedește originea a cel puțin trei familii de quarcuri în natură. ADEVĂRUL, 2008, nr. 5 672. – Scris și: quark. L. ROM. 1978, 401, DN³, DEXI. – Pronunțat: cuarc. – Pl.: quarci și (n.) quarcuri. – Din engl. quark.