QUAKER, -Ă, quakeri, -e, s. m. și f. Membru al unei secte protestante pacifiste și austere, întemeiată în sec. XVII și răspândită în Anglia și în SUA. [Pr.: cuei-căr] – Din engl. Quaker, fr. quaker.

QUAKER, -Ă, quakeri, -e, s. m. și f. (Religie) Membru al unei secte protestante pacifiste și austere întemeiate în sec. XVII și răspândite în Anglia și în S.U.A. [Pr.: cuei-căr] – Din engl. Quaker, fr. quaker.

QUAKER, -Ă s.m. și f. Membru al unei secte religioase protestante întemeiate în sec. XVII și răspîndită în Anglia și în S.U.A. [Pron. cua-cher. / < engl., fr. quaker].

QUAKER, -Ă CUEI-CĂR/ s. m. f. membru al unei secte religioase protestante pacifiste și austere, întemeiată în sec. XVII și răspândită în Anglia și în SUA. (< engl., fr. quaker)

+quakeră (engl.) [pron. kŭeĭkără] s. f., g.-d. art. quakerei [pron. kŭeĭkăreĭ]; pl. quakere [pron. kŭeĭkăre]

quaker, -ă, quakeri, -e s. m. și f. Sectă mistică extrem de austeră, întemeiată în Anglia de cizmarul puritan George Fox (†1691) și răspândită mai ales în Scoția și în America. Adepții săi se numesc tremurători, fiindcă în adunările lor încep să tremure. – Din engl., fr. quaker.

QUAKER, -Ă s.m. și f. Adept al unei secte religioase pacifiste și austere, fondată în Anglia la mijlocul secolului al XVII-lea, ca reacție la ritualismul și conformismul Bisericii Anglicane, și care s-a extins și în Statele Unite ale Americii. Cf. POEN.-AAR.-HILL, V. II, 405²/13, STAMATI, v. 574. Legile țării opreau... a face propagandă pentru altă doctrină, dogmă, părere sau cine știe ce fantazii, precum erau de ex. ale sabbatarilor, judaizanților, quackerilor. BARIȚIU, P. A. I, 154, cf. ȘĂINEANU, ENC. ROM., CADE. Quakerii nu poartă arme, refuză să meargă la război. SCRIBAN, D., cf. DN, DER, L. ROM. 1983, 161, M. D. ENC., V. BREBAN, D. G., DEX², D. ENC., MDN, MDA, DOOM². Quakerii propovăduiau revenirea la formele creștinismului primitiv. NDU, cf. DEXI. – Scris și: cvacher (STAMATI, V. 574), cuacher (POEN.-AAR.-HILL, V. II, 4052/13). – Pronunțat: cuei-căr (D. ENC., MDN, MDA, DOOM²), cue-căr (M. D. ENC.) și cua-cher (SCRIBAN, D., DN³). – Pl.: quakeri. – Din engl. Quaker, fr. quaker.