opțiuni
  • info
3 intrări
27 de definiții

Explicative DEX

PUȘCĂRI, pușcăresc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Înv.) A trage cu tunul. – Pușcă + suf. -ări.

PUȘCĂRI, pușcăresc, vb. IV. Tranz. și intranz. (Înv.) A trage cu tunul. – Pușcă + suf. -ări.

pușcări vt [At: BĂLCESCU, M. V. 173 / V: (îvr; css) ~ăli / Pzi: ~resc / E: pușcă + -ări] 1 (Îvr) A trage cu tunul. 2 (Îvr) A împușca. 3 (Reg) A vâna prin împușcare.

PUȘCĂRI, pușcăresc, vb. IV. Tranz. și absol. (învechit și popular) A trage focuri de armă, dese și multe. Dorobanții... pușcărind și pușcăriți fără preget. ODOBESCU, S. III 587.

pușcărì v. a bate cu artileria: tunurile pușcăriră cetatea BĂLC.

ÎMPUȘCARE, împușcări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) împușca și rezultatul ei. 2. Operație de rupere în bucăți a unei roci prin explodarea încărcăturilor de mină. – V. împușca.

ÎMPUȘCARE, împușcări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) împușca și rezultatul ei. 2. Operație de rupere în bucăți a unei roci prin explodarea încărcăturilor de mină. – V. împușca.

PUȘCARE, pușcări, s. f. (Înv. și pop.) Acțiunea de a pușca și rezultatul ei. – V. pușca.

PUȘCARE, pușcări, s. f. (Înv. și pop.) Acțiunea de a pușca și rezultatul ei. – V. pușca.

împușcare sf [At: ALECSANDRI, R III, 138 / Pl: ~cări / E: împușca] 1 Ieșire prin explozie a proiectilului unei arme de foc Si: descărcătură, împușcat1 (1), împușcătură (1). 2-3 (Fig) Producere de pocnete (asemănătoare cu cele) de pușcă Si: împușcat1 (2-3), împușcătură (2-3). 4 Detonare a unei încărcături explozive Si: împușcat1 (4), împușcătură (4). 5-6 (Omorâre sau) rănire survenită în urma tragerii cu o armă de foc Si: împușcat1 (5-6), împușcătură (5-6). 7 (Spc) Executare prin împușcare a unui condamnat Si: împușcat1 (7), împușcătură (7). 8 Țâșnire în afară dintr-un spațiu închis a lichidelor Si: explozie, împroșcare, împușcat1 (8), împușcătură (8). 9 Degradare a vopselelor, tencuielilor aplicate pe pereți, prin umflare, cojire etc. Si: coșcovire, împușcat1 (9), împușcătură (9), scorojire. 10 Nimerire prin țintire cu o armă într-un anumit punct Si: împușcat1 (10), împușcătură (10). 11 (Arg) Câștigare rapidă, în general printr-un expedient, a unei sume mari de bani Si: împușcat1 (11), împușcătură (11). 12 (Arg) Risipire rapidă a unei sume de bani Si: împușcat1 (12), împușcătură (12). 13 (Arg) Găsire întâmplătoare a unui obiect Si: împușcat1 (13), împușcătură (13). 14 Introducere, cu un aparat special, a unor cuie într-o suprafață betonată Si: împușcat1 (14), împușcătură (14).

pușcare sf [At: PRAV. COND. (1780), 48 / Pl: ~cări / E: pușca] 1 (Înv) Împușcare. 2 (Îvp) Ucidere sau rănire prin împușcare. 3 (Min) Sfărâmare a rocilor cu ajutorul unui exploziv.

pușcăli v vz pușcări[1] corectat(ă)

  1. În original, greșit tipărit: vz puscări — LauraGellner

ÎMPUȘCARE, împușcări, s. f. 1. Acțiunea de a împușca; împușcătură. Răsună codrul de împușcări. ALECSANDRI, P. III 138. 2. (Tehn.) Operația de explodare a încărcăturilor de mină. – Variantă: (regional) pușcare (DAVIDOGLU, M. 11) s. f.

PUȘCARE s. f. v. împușcare.

pușcărésc v. tr. (d. pușcar). Vechĭ. Bombardez.

Ortografice DOOM

pușcări (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pușcăresc, 3 sg. pușcărește, imperf. 1 pușcăream; conj. prez. 1 sg. să pușcăresc, 3 să pușcărească

pușcări (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pușcăresc, imperf. 3 sg. pușcărea; conj. prez. 3 să pușcărească

pușcări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pușcăresc, imperf. 3 sg. pușcărea; conj. prez. 3 sg. și pl. pușcărească

împușcare s. f., g.-d. art. împușcării; pl. împușcări

pușcare (înv., pop.) s. f., g.-d. art. pușcării; pl. pușcări

împușcare s. f., g.-d. art. împușcării; pl. împușcări

pușcare s. f., g.-d. art. pușcării; pl. pușcări

împușcare s. f., g.-d. art. împușcării; pl. împușcări

pușcare s. f., g.-d. art. pușcării; pl. pușcări

Sinonime

PUȘCĂRI vb. v. bombarda, împușca.

pușcări vb. v. BOMBARDA. ÎMPUȘCA.

ÎMPUȘCARE s. (înv.) pușcare, pușcat.

PUȘCARE s. v. împușcare.

ÎMPUȘCARE s. (înv.) pușcare, pușcat.

pușcare s. v. ÎMPUȘCARE.

Intrare: pușcări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pușcări
  • pușcărire
  • pușcărit
  • pușcăritu‑
  • pușcărind
  • pușcărindu‑
 singular plural
  • pușcărește
  • pușcăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pușcăresc
 (să)
  • pușcăresc
  • pușcăream
  • pușcării
  • pușcărisem
a II-a (tu)
  • pușcărești
 (să)
  • pușcărești
  • pușcăreai
  • pușcăriși
  • pușcăriseși
a III-a (el, ea)
  • pușcărește
 (să)
  • pușcărească
  • pușcărea
  • pușcări
  • pușcărise
plural I (noi)
  • pușcărim
 (să)
  • pușcărim
  • pușcăream
  • pușcărirăm
  • pușcăriserăm
  • pușcărisem
a II-a (voi)
  • pușcăriți
 (să)
  • pușcăriți
  • pușcăreați
  • pușcărirăți
  • pușcăriserăți
  • pușcăriseți
a III-a (ei, ele)
  • pușcăresc
 (să)
  • pușcărească
  • pușcăreau
  • pușcăriră
  • pușcăriseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pușcăli
  • pușcălire
  • pușcălit
  • pușcălitu‑
  • pușcălind
  • pușcălindu‑
 singular plural
  • pușcălește
  • pușcăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pușcălesc
 (să)
  • pușcălesc
  • pușcăleam
  • pușcălii
  • pușcălisem
a II-a (tu)
  • pușcălești
 (să)
  • pușcălești
  • pușcăleai
  • pușcăliși
  • pușcăliseși
a III-a (el, ea)
  • pușcălește
 (să)
  • pușcălească
  • pușcălea
  • pușcăli
  • pușcălise
plural I (noi)
  • pușcălim
 (să)
  • pușcălim
  • pușcăleam
  • pușcălirăm
  • pușcăliserăm
  • pușcălisem
a II-a (voi)
  • pușcăliți
 (să)
  • pușcăliți
  • pușcăleați
  • pușcălirăți
  • pușcăliserăți
  • pușcăliseți
a III-a (ei, ele)
  • pușcălesc
 (să)
  • pușcălească
  • pușcăleau
  • pușcăliră
  • pușcăliseră
Intrare: împușcare
împușcare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împușcare
  • ‑mpușcare
  • împușcarea
  • ‑mpușcarea
plural
  • împușcări
  • ‑mpușcări
  • împușcările
  • ‑mpușcările
genitiv-dativ singular
  • împușcări
  • ‑mpușcări
  • împușcării
  • ‑mpușcării
plural
  • împușcări
  • ‑mpușcări
  • împușcărilor
  • ‑mpușcărilor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pușcare
  • pușcarea
plural
  • pușcări
  • pușcările
genitiv-dativ singular
  • pușcări
  • pușcării
plural
  • pușcări
  • pușcărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: pușcare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pușcare
  • pușcarea
plural
  • pușcări
  • pușcările
genitiv-dativ singular
  • pușcări
  • pușcării
plural
  • pușcări
  • pușcărilor
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pușcări, pușcărescverb

  • 1. învechit A trage cu tunul. DEX '09 DEX '98
    sinonime: bombarda împușca
    • format_quote Dorobanții... pușcărind și pușcăriți fără preget. ODOBESCU, S. III 587. DLRLC
    • diferențiere A trage focuri de armă, dese și multe. DLRLC
etimologie:
  • Pușcă + -ări DEX '09 DEX '98

împușcare, împușcărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) împușca și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pușcare pușcat împușcătură
    • format_quote Răsună codrul de împușcări. ALECSANDRI, P. III 138. DLRLC
  • 2. Operație de rupere în bucăți a unei roci prin explodarea încărcăturilor de mină. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • vezi împușca DEX '98 DEX '09

pușcare, pușcărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi pușca DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „pușcări” (6 clipuri)
Clipul 1 / 6