opțiuni
  • info

2 intrări

21 de definiții

din care

Explicative DEX

PURULENT, -Ă, purulenți, -te, adj. Care are puroi, care elimină puroi; care puroiază; supurant, puroios. – Din fr. purulent, lat. purulentus.

PURULENT, -Ă, purulenți, -te, adj. Care are puroi, care elimină puroi; care puroiază; supurant, puroios. – Din fr. purulent, lat. purulentus.

PURULENȚĂ, purulențe, s. f. Stare a ceea ce este purulent. – Din fr. purulence.

PURULENȚĂ, purulențe, s. f. Stare a ceea ce este purulent. – Din fr. purulence.

purulent, ~ă a [At: MAT. MEDIC. 66 / Pl: ~nți, ~e / E: fr purulent] (D. țesuturi animale, organe, leziuni etc.) Care conține, elimină puroi1 (1) Si: (rar) puroiat, (îvr) puroios, supurant.

purulență sf [At: ALEXI, W. / Pl: ~țe / E: fr purulence] (Rar) Supurație.

PURULENT, -Ă, purulenți, -te, adj. (Despre răni și bube) Care are puroi, care elimină puroi, care supurează; puroios. Aci e numai o rană purulentă care se deschide la soare. C. PETRESCU, Î. II 159.

PURULENT, -Ă adj. Cu puroi, care puroiază; supurant. [< fr. purulent].

PURULENȚĂ s.f. Starea a tot ce este purulent. [< fr. purulence].

PURULENT, -Ă adj. care puroiază; supurant. (< fr. purulent, lat. purulentus)

PURULENȚĂ s. f. faptul de a fi purulent. (< fr. purulence)

PURULENT ~tă (~ți, ~te) (despre infecții, răni) Care puroiază; cu puroi; puroios; supurant. /<fr. purulent, lat. purulentus

PURULENȚĂ ~e f. Stare purulentă. /<fr. purulence

Ortografice DOOM

purulent adj. m., pl. purulenți; f. purulentă, pl. purulente

purulență s. f., g.-d. art. purulenței; pl. purulențe

purulent adj. m., pl. purulenți; f. purulentă, pl. purulente

purulență s. f., g.-d. art. purulenței; pl. purulențe

purulent adj. m., pl. purulenți; f. sg. purulentă, pl. purulente

purulență s. f., g.-d. art. purulenței; pl. purulențe

Sinonime

PURULENT adj. (MED.) supurant, (rar) puroiat, (înv. și reg.) puroios. (Rană ~.)

PURULENȚĂ s. (MED.) supurație, (rar) supurare. (~ unei plăgi.)

PURULENT adj. (MED.) supurant, (rar) puroiat, (înv. și reg.) puroios. (Rană ~.)

PURULENȚĂ s. (MED.) supurație, (rar) supurare. (~ unei plăgi.)

Intrare: purulent
purulent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • purulent
  • purulentul
  • purulentu‑
  • purulentă
  • purulenta
plural
  • purulenți
  • purulenții
  • purulente
  • purulentele
genitiv-dativ singular
  • purulent
  • purulentului
  • purulente
  • purulentei
plural
  • purulenți
  • purulenților
  • purulente
  • purulentelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: purulență
purulență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • purulență
  • purulența
plural
  • purulențe
  • purulențele
genitiv-dativ singular
  • purulențe
  • purulenței
plural
  • purulențe
  • purulențelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

purulent, purulentăadjectiv

  • 1. Care are puroi, care elimină puroi; care puroiază. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 NODEX
    sinonime: puroiat puroios supurant
    • format_quote Aci e numai o rană purulentă care se deschide la soare. C. PETRESCU, Î. II 159. DLRLC
etimologie:

purulență, purulențesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.